Capitolul 1
Era o zi frumoasă de primăvară. Soarele strălucea pe cer, iar florile începeau să înflorească. Într-o mică casă de la marginea pădurii locuiau patru prietene: Ana, Maria, Oana și Răzvan. Ana avea un zâmbet larg, Maria era foarte curioasă, Oana se mișca foarte repede, iar Răzvan avea un cărucior care îl ajuta să se deplaseze.
"Haideți să ne jucăm în grădină!" a spus Ana.
"Da, da! Să facem un picnic!" a adăugat Maria, sărind de bucurie.
"Și să aducem prăjiturelele alea delicioase!" a spus Oana, cu ochii strălucind.
Răzvan a zâmbit și a spus: "Eu pot să aduc sucul! Mami mi-a zis că am un suc foarte bun la frigider."
Așa că fetele au mers în casă să adune lucrurile pentru picnic. Ana a adus prăjiturele, Maria a adus o pătură, iar Oana a adus fructe. Răzvan a mers să ia suc. Când au ajuns în grădină, s-au așezat pe pătura colorată.
Capitolul 2
După ce au mâncat, Ana a spus: "Haideți să ne jucăm jocul adevărului!"
"Ce e jocul adevărului?" a întrebat Oana, curioasă.
"Este simplu! Fiecare spune un adevăr despre el, iar ceilalți trebuie să fie sinceri," a explicat Ana.
Maria a început prima: "Eu am un pisoi care se numește Miau și îmi place foarte mult!"
"Eu am o broscuță pe care o cheamă Verde!" a spus Oana cu entuziasm.
Răzvan a zâmbit și a spus: "Eu am o mulțime de jucării, dar îmi place cel mai mult să mă joc cu prietenii mei."
A venit rândul Anei. "Eu… eu am spus minciuni uneori," a spus ea, puțin rușinată.
"De ce ai spus minciuni?" a întrebat Maria.
"Pentru că mi-a fost frică să spun adevărul," a răspuns Ana cu voce moale.
"Minciunile pot răni," a spus Răzvan. "Mami spune că e mai bine să fim cinstiți."
"Hai să ne spunem adevărul mereu," a spus Oana. "Așa ne vom înțelege mai bine!"
Capitolul 3
După acea discuție, fetele au decis să fie mereu sincere. A doua zi, în timp ce se jucau, Maria a găsit o minge în curte. "Este mingea mea! Am uitat-o aici!" a spus ea.
"Ai spus că mingea ta e pierdută," a spus Oana. "De ce nu ai spus adevărul?"
Maria s-a gândit un moment și a spus: "Am fost supărată că am pierdut-o și nu am vrut să mă simt prost."
"Nu e nimic rău să spui adevărul," a spus Răzvan. "Prietenii te vor iubi oricum."
Maria a zâmbit și a promis că va fi sinceră de acum înainte. De atunci, fiecare dintre ei a început să împărtășească adevărul, iar prietenia lor a devenit mai puternică.
La sfârșitul zilei, când s-au întors acasă, Ana a spus: "Sunt fericită că am prieteni care spun adevărul!"
Răzvan a zâmbit și a adăugat: "Adevărul ne face fericiți!"
Fetele au realizat că a fi sincer este cheia unei prietenii frumoase și că, uneori, adevărul poate fi mai bun decât orice minciună. Și așa, au crescut împreună, învățând să se sprijine și să se iubească, spunând mereu adevărul.