Într-o dimineață de iarnă, Mara, o fetiță de trei ani, se trezește cu zâmbetul pe buze. Afară ninge, iar fulgii dansează vesel. Mara se uită pe fereastră și vede cum totul e acoperit de zăpadă albă și pufoasă. Așteaptă cu nerăbdare Crăciunul.
Pe neașteptate, un lutin mic și năstrușnic, pe nume Zâmbilici, apare în camera ei. Are o pălărie roșie și clopoței care sună vesel când se mișcă. Zâmbilici chicotește și spune: „Bună, Mara! Hai să ne jucăm!”
Mara râde și întreabă: „Ce jocuri știi tu, Zâmbilici?”
Lutinul răspunde cu o voce jucăușă: „Îmi place să fac farse! Dar promitem că ne distrăm și nu supărăm pe nimeni.”
Mara acceptă, iar împreună încep să pună clopoței pe coada pisicii de pluș și să ascundă bomboanele din brad. Toată casa se umple de râsete și veselie. Dar Mara își amintește de cadourile pentru familia ei și se gândește cum să le facă o surpriză plăcută.
„Zâmbilici, putem face ceva frumos pentru toți?”, întreabă Mara.
Lutinul zâmbește și-i oferă un mic cadou magic – un mască festivă. „Aceasta te va ajuta să faci lucruri speciale”, spune Zâmbilici.
Cu masca pe față, Mara și Zâmbilici încep să decoreze bradul cu beteală strălucitoare și globuri colorate. În curând, totul arată ca într-un basm. Luminile se aprind și bradul strălucește ca o stea.
Când părinții ei vin să vadă, sunt uimiți și fericiți. „Ce frumos ai decorat, Mara!”, spune mama ei, îmbrățișând-o cu drag.
Mara zâmbește cu mândrie și îi șoptește lui Zâmbilici: „Mulțumesc că m-ai ajutat.”
Lutinul chicotește din nou și spune: „Întotdeauna e mai bine când lucrăm împreună!”
În seara de Crăciun, Mara își pune o dorință: să aibă mereu prieteni veseli ca Zâmbilici. Iar dorința ei se îndeplinește, pentru că Zâmbilici promite să revină în fiecare an.
Și astfel, în casa Marei, Crăciunul devine o sărbătoare plină de bucurii, râsete și prietenie. Iar Mara învață că, împreună, orice este posibil.
