Este ultima seară din an. În casă e cald și bine. Luminițe mici clipesc ca niște licurici. Pe masă sunt portocale, biscuiți și o prăjitură cu mere. Ana și Mara au patru ani. Râd încet și se țin de mână. Mara folosește un cărucior cu roți cu steluțe lipite. Roțile lucesc ca zăpada.
„E seara noastră,” șopti Ana.
„Și sunt bule!” zise Mara, uitându-se la sticla cu suc de mere.
Mama le zâmbește. Tata așază pahare mici, transparente, pe o tavă. Ceasul face tic-tac, tic-tac. Pisica Pis-Pis toarce lângă calorifer. Afară, fulgi moi alunecă din cer.
„Vreți să ajutați?” întreabă mama.
„Da!” strigă fetițele, cu ochii mari.
Mai întâi, agață ghirlande de hârtie. Ana ține scotchul. Mara întinde ghirlanda. Lucrează împreună. Încet. Cu grijă. Ghirlanda se leagănă ca un curcubeu mic.
„Acum exersăm turnatul,” spune tata, aducând o ulcică cu apă.
„Împreună,” zice Ana.
„Împreună,” repetă Mara.
Mara ține ulcica cu ambele mâini. Ana ține paharul. „Încet și drept,” șoptește Ana. „Un pic, și stop,” spune Mara. Pic, pic, pic. Intră apa în pahar. O picătură scapă pe masă. Nu e nimic. Șterg repede cu un șervețel moale. Apoi zâmbesc larg. Fac „pa-pam!” cu palmele, ca un mic cântec.
Mama aduce o cutie albastră. „O surpriză.” Înăuntru sunt două coroane de hârtie și doi clopoței mici. Ana își pune o coroană aurie. Mara își pune una verde. Clin-clin, fac clopoțeii. Sună blând, ca o ninsoare veselă.
Tata pune un borcan pe masă. „Borcanul dorințelor.” Fetele desenează steluțe pe bilețele. Un soare. O inimă. O casă. Îndoaie bilețelele și le lasă să cadă în borcan. „Eu vreau joacă multă,” șoptește Ana. „Eu vreau zile senine,” zice Mara. Borcanul sclipește în lumina becului.
Ceasul spune tic-tac, tic-tac. Sucul cu bule așteaptă. Mama desfășoară cu grijă capacul. Face „psss” ca o pisică ce oftează. Apoi toarnă sucul într-o carafă ușoară. „Așa e mai simplu. Voi turnați din carafă.”
Paharele stau la rând, ca un trenuleț. Ana e „șefa paharelor”. Le potrivește în linie. Mara e „șefa carafei”. Țin carafa împreună. O mână mică, încă o mână mică. „Unu-doi… stop!” zic fetele în același timp. Bulele dansează în pahar. Se aud mici „brrr”. O bulă sare și îi gâdilă pe vârful nasului. Râd amândouă. Turnează pentru mama. Pentru tata. Pentru bunica. Pentru bunicul. Pentru ele. Fără grabă. Cu bucurie.
„Zece!” spune bunicul, uitându-se la ceas. Toți încep să numere. „Nouă! Opt! Șapte!” Pis-Pis clipește somnoros. „Șase! Cinci!” Luminițele clipesc. „Patru! Trei! Doi!” Fetele se prind de mâini. „Unu!”
„La mulți ani!” Se aud râsete. Îmbrățișări moi. Coroanele foșnesc. Clopoțeii fac clin-clin. Paharele ating pahare. „Noroc!” Sucul cu bule e dulce și vesel. Bulele țopăie pe limbă.
Ana și Mara duc paharele la toți. Au obrajii roz. Sunt mândre. „Bravo, echipă,” zice tata. „Ați turnat minunat.” Mama le mângâie părul. În borcan, steluțele par că strălucesc puțin mai tare. Afară, zăpada cade lin, ca o pătură albă.
Apoi aprind o lumânare mică. Flacăra tremură blând. Toți spun o dorință în gând. Casa e liniștită și fericită. Pis-Pis se cuibărește la picioarele lor. Fetele stau pe covorul moale, umăr lângă umăr. Își ating coroanele și râd încet.
„Noi am făcut asta împreună,” spune Mara.
„Împreună e cel mai bine,” răspunde Ana.
Mara ridică paharul ei mic. În el mai cântă puțin o bulă. Ana bate clin-clin în clopoțel. Se privesc cu ochi luminoși. Șoptesc ca o promisiune pentru noul an. „Mulțumesc”.
