Dimineața de ziua lui
Luca s-a trezit devreme. Soarele bătea blând la fereastră. Era o zi specială. Era ziua lui Luca. Are 6 ani. Zâmbea cu ochii aproape închiși. Spera la o surpriză mare. Spera la tort cu lumânări multe. Spera la baloane colorate. Spera la prieteni care îl cheamă la joacă.
Mama i-a sărutat fruntea. „Bună dimineața, micul meu erou,” a spus ea. „Astăzi e ziua ta.” Luca a făcut ochii mari. „E ziua mea!” a șoptit el. Părea că își numără pașii în minte. Un pas spre bucătărie. Un pas spre ușă. Un pas spre grădină.
Tatăl cotrobăia prin dulap. Până și pisica, Motănel, părea să poarte o pălărie mică. Motănel a miaunat ca și cum ar fi cântat: „Miau, la mulți ani!” Luca a râs. Râsul lui suna ca o clopoțel.
În sufragerie, pe masă, a găsit o cutie mică. Era scris cu crayon galben: Pentru Luca. Luca a deschis-o încet. În cutie era o schiță. O hartă desenată cu creioane colorate. „Urmărește harta!” spunea o mică notă. Luca își puse harta în buzunar. Își puse și pălăria roșie.
„Vreau să găsesc surpriza,” a spus el. „Vreau să găsesc-o acum!” Mama i-a dat un baton de morcov cu glazură de ciocolată. Tata i-a pus un rucsac mic pe umeri. Pisica a sărit în rucsac. „Nu, Motănel, nu în rucsac!” Luca a râs din nou.
Surpriza din curte
Harta îl conducea în curte. Curtea mirosea a iarbă proaspătă și a mere. În harta erau trei semne: un stejar mare, o bancă albastră și o cutie roșie. Luca s-a îndreptat spre stejar. Sub stejar a găsit o șosetă colorată. În șosetă era o cheie mică. Pe cheie era legată o panglică verde.
„Cine are cheia verde?” a întrebat Luca. O broscuță verde a sărit lângă el. „Eu!” a spus broscuța, dar ea nu vorbea cu voce umană. Doar cu ochii ei mari spunea „croak”. Luca a râs și a pus cheia în buzunar. „Uite, Motănel, nu în rucsac!” a mai zis el. Motănel a părut jenat și a ieșit din rucsac.
Banca albastră era scârțâitoare. Cineva o pictase cu steluțe. Sub banca albastră, Luca a găsit o panglică galbenă. Panglica ducea spre cutia roșie. A deschis cutia cu cheia verde. În cutie era un balon observator. Balonul avea ochi și un nas mic de hârtie. „Bună!” a spus balonul. „Te așteptam!”
Luca a dat jump și a chicotit de bucurie. Balonul se înălța cu ușurință. A purtat o etichetă pe care scria: „Următorul indiciu, lângă tufă.” Indiciul era o poezie mică și jucăușă. „Unde este mirosul dulce? Unde e locul cu flori? Caută sub petale, deschide în glorie!”
Luca s-a dus la tufă. Acolo, printre flori, erau prieteni: Ana, Radu și micul Andrei. Îi strigau pe nume. Toți purtau șepci cu baloane desenate. „La mulți ani, Luca!” au strigat prietenii. Luca a tresărit de fericire. Pieptul îi tresălta. Încă o surpriză! Surpriza era mai mare decât își imaginase.
„Tortul e în atelierul bunicii,” a zis Ana. „Dar bunica doarme încă.” „Și baloane sunt prin pom,” a spus Radu. „Unele s-au dus în copaci!” a adăugat Andrei, cu ochii mari. Luca a privit spre copaci și a văzut un balon care atârna de o creangă, legănându-se. Motănel se uită la balon ca la o jucărie.
„Hai să le coborâm,” a spus Luca. „Împreună!” Prietenii s-au prins de mână. Tata a adus o scară mică. Bunicul a adus o plasă. Toți au lucrat ca o echipă. Unii s-au urcat pe scară, alții au scuturat ușor crengile, alții au ridicat plasă. Baloanele s-au întors la pământ cu o mică ploaie de confetti.
A fost un mic semn de haos amuzant: confetti peste părul bunicii, confetti în buzunarul lui Luca, confetti lipite pe nasul pisicii. Mama a strigat: „Atenție la confetti!” Dar nimeni nu s-a supărat. Toți râdeau. Curtea era plină de culori.
Tortul și prietenii
Bunica s-a trezit în atelier și a început să cânte. Cântecul bunicii suna ca o rețetă. Ea amesteca făină cu zâmbete. Dar a apărut o problemă mică: făina a dormit pe nasul bunicii. Bunica a strănutat și un nor de făină a zburat. Luca a strigat haios: „E o ninsoare de făină!” Prietenii au început să aplaude. Motănel a tresărit și s-a scuturat. Toți au spus: „Așa e o zi de sărbătoare!”
Tortul a fost gata. Era rotund și galben ca soarele. Avea un strat de zmeură. Avea un strat de smântână ca de nor. Pe mijloc era o decorațiune cu un mic avion de hârtie. Bunica a pus lumânările. Sunt șase lumânări pentru Luca, fiecare cu o stea mică. Luca își pune palmele pe ochi. „Ce dorință să îmi fac?” șoptește el.
Toți prietenii s-au așezat în jur. Mama a aprins lumânările. Luminițele tremurau ca licuricii. Luca a luat o respirație mare, mare. A suflat. Lumânările s-au stins una câte una. Toți au aplaudat. „Bravo!” au strigat. „Bravo, Luca!”
Apoi a început jocul de șoapte. Fiecare spunea un lucru frumos despre Luca: „E curajos,” a zis Radu. „E bun la construit castele din nisip,” a zis Ana. „Împarte merele cele mai dulci,” a zis Andrei. „Îmi face zâmbetul să danseze,” a zis mama. Inima lui Luca se simțea caldă.
La final, tata a scos o cutie mare. Acolo era o pătură mare cu stele. „E pentru seri cu povești,” a spus tata. Bunica a adus o carte nouă, cu pagini pline de imagini cu animale care poartă pălării. Motănel s-a așezat pe pătură. Luca a simțit că e înconjurat de toți cei care îl iubesc.
Seara a coborât ușor. Pe cer au apărut primele stele. Luca s-a cuibărit în brațele mamei. Prietenii încă mai cântau o melodie șoptită. Luca a oftat fericit. „Astăzi a fost cea mai bună zi,” a spus el. Mama l-a privit și i-a zis: „La mulți ani, micul nostru curajos.” Luca a oftat din nou. Piciorușele îi erau obosite, dar zâmbetul încă îi tremura.
Înainte de culcare, Luca a repetat în minte harta, balonul, tortul și râsul prietenilor. A repetat numele fiecărei persoane care l-a ajutat. S-a simțit mai mare. S-a simțit important. S-a simțit iubit.
Pe fundal, Motănel a mârâit ușor și a făcut o piruetă. Tata a închis ușile încet, ca să nu strice magia zilei. În cameră, lumina era blândă. Luca a închis ochii. În somn a visat cum zboară cu avionul de hârtie peste curtea lui plină de baloane.
Când s-a trezit a doua zi, harta era agățată pe perete. Baloanele s-au lăsat puțin, ca niște nori jucăuși. Tortul era mai mic, dar toată bucuria rămăsese. În sufletul lui Luca era un loc cald. Un loc cu prieteni, cu râsete și cu o pisică cu pălărie.
Și când cineva îi urează „La mulți ani, Luca!” el știe că fiecare zi e o mică sărbătoare, dacă o împarți cu alții. La mulți ani, Luca! La mulți ani, Luca! La mulți ani, Luca!
