Capitolul 1: O zi însorită în Los Angeles
Într-o dimineață caldă și luminoasă, Mara, o fetiță curioasă de 5 ani, se trezi devreme în casa bunicilor ei din Los Angeles. Mara avea părul bălai, prins în două codițe, și ochii ca două mărgele albastre. Era mereu veselă, mereu pusă pe șotii și mereu dornică să descopere ceva nou.
— Bunico, bunicule, ce facem azi? întrebă Mara, sărind vioaie din pat.
Bunica și bunicul o așteptau deja în bucătărie, unde mirosea a clătite calde și sirop dulce.
— Astăzi, Mara, mergem într-o aventură, spuse bunicul zâmbind larg.
— O aventură? ochii Marei sclipiră. Unde mergem?
— Vei vedea, răspunse bunica, punându-i o felie de portocală pe farfurie. O să fie o zi plină de surprize!
Mara mâncă repede, cu poftă. Îi plăcea să aibă energie pentru joacă și alergat. După micul dejun, și-a pus șapca roșie, a luat rucsăcelul albastru și a ieșit pe ușă, ținându-și bunicii de mână.
Străzile din Los Angeles erau pline de palmieri înalți, mașini colorate și oameni veseli. Mara privea pe geam cu ochii mari.
— Uite, bunico, ce palmieri înalți! zise Mara.
— Los Angeles e plin de palmieri, spuse bunica. Sunt ca niște umbrele uriașe!
— Și uite câte mașini, bunicule! Și autobuze galbene!
— Da, Mara, aici totul e mare și plin de viață, chicoti bunicul.
Capitolul 2: Prima urmă a comorii
Ajunseră într-un parc mare, plin de flori și copii care se jucau. Soarele strălucea pe cerul albastru, iar păsările cântau vesel printre ramuri.
Bunicul scoase din buzunar o hârtie împăturită. O desfăcu încet și i-o arătă Marei.
— Ce e asta? întrebă Mara, cercetând cu atenție.
— Este o hartă a comorii! spuse bunicul cu o voce misterioasă.
— O comoară adevărată? se miră Mara.
— O comoară plină de surprize, răspunse bunica zâmbind.
Pe hartă era desenat un copac mare, apoi o fântână, o bancă roșie și multe săgeți care duceau de la un loc la altul.
— Să începem aventura, spuse bunicul.
Mara și bunicii porniți spre copacul cel mare, desenat pe hartă. Copacul avea trunchiul gros și crengi ca niște brațe lungi. La baza lui, Mara găsi un bilet mic, colorat în portocaliu.
— Uite! am găsit un indiciu! strigă Mara bucuroasă.
Bunica citi cu voce tare: „Următorul pas e lângă fântâna care cântă.”
— Fântâna care cântă? întrebă Mara. Unde e aia?
— Hai să căutăm, spuse bunicul.
Mara fugea înainte, privindu-se după fântâni. Deodată auzi apa curgând și râsete de copii. Aproape de mijlocul parcului, găsi o fântână rotundă, cu apă limpede și rece. Oamenii aruncau bănuți și își puneau dorințe.
— E fântâna care cântă, bunico! strigă Mara.
Lângă marginea fântânii, găsi alt bilet, mov de data asta.
— Să citim indiciul! spuse Mara.
Biletul zicea: „Caută banca roșie unde se odihnesc porumbeii.”
— Uite, bunicule, uite banca roșie, acolo lângă copac! spuse Mara, arătând cu degetul.
Pe bancă se odihneau doi porumbei albi. Sub bancă, Mara găsi un plic verde.
— Ce scrie? întrebă nerăbdătoare.
Bunica citi: „Pentru următorul indiciu, urmează să mergi la grădina cu flori albastre.”
Mara era din ce în ce mai curioasă.
— Hai, bunico! Hai, bunicule! Repede!
Capitolul 3: Grădina fermecată și orașul minunat
Mara și bunicii ajunseră la o grădină plină de flori albastre, mov și roz. Fluturii dansau printre petale, păsările cântau, iar aerul mirosea a lavandă.
— Ce frumos miroase! spuse Mara, inspirând adânc.
— Grădina asta e magică, șopti bunica.
Mara căută printre flori și găsi un coșuleț mic, galben. Înăuntru era o lupă și un alt bilețel.
— O lupă! Ce interesant! spuse Mara.
Biletul zicea: „Folosește lupa să găsești următorul indiciu ascuns printre pietricele colorate.”
Mara privi cu lupa peste tot, până când văzu o pietricică strălucitoare, roz. Sub ea, era un bilet mic, sclipitor.
— L-am găsit! strigă încântată.
Biletul avea o hartă desenată cu multe săgeți și scria: „Urmărește săgețile galbene spre Observator!”
— Observatorul? Ce e un observator, bunicule?
— Un loc de unde poți vedea tot orașul, spuse bunicul.
— Uau! Mara era foarte curioasă. Să mergem!
Au urcat într-un autobuz galben, care mergea sus, pe dealuri. Mara privea pe geam: vedea case colorate, palmieri, oameni care mergeau pe bicicletă, căței care alergau pe trotuar și mașini strălucitoare.
— Los Angeles e un oraș plin de viață, spuse bunica.
— E ca un curcubeu de clădiri, râse Mara.
Ajunseră la Observatorul Griffith. De sus, orașul părea un covor uriaș de lumini. Se vedeau munții la orizont, iar în depărtare, oceanul albastru strălucea sub soare.
— Ce frumos e aici! strigă Mara.
— Privește la stele, spuse bunicul. Observatorul e locul unde putem vedea stelele și planetele.
Un dom mare, alb, strălucea în soare. În fața lui era o stea mare desenată pe jos. Pe vârf, Mara găsi o cutie mică, aurie.
Capitolul 4: Comoara prieteniei și descoperirii
Mara deschise cutia cu emoție. Înăuntru erau multe steluțe colorate de hârtie și un bilețel cu o inimioară roșie.
— Ce scrie acolo, bunico? întrebă Mara.
Bunica citi: „Adevărata comoară e să descoperi lumea cu cei dragi, să fii curajos, bun și curios!”
Mara zâmbi larg. În cutie mai era o brățară mică, făcută din mărgele multicolore.
— Pentru tine, Mara, spuse bunicul. Să-ți amintești mereu ziua asta magică!
Mara își puse brățara la mână și sări în brațele bunicilor.
— A fost cea mai frumoasă aventură! Să mai facem, vă rog! spuse Mara fericită.
— Sigur, draga noastră! Sunt multe comori de descoperit, zise bunica.
Coborâră de la Observator și se plimbară printre oameni, ascultând muzică, privind desene colorate pe pereți și degustând înghețată de căpșuni.
— Los Angeles e un oraș minunat! spuse Mara.
— E un oraș plin de vești bune, oameni calzi și locuri de poveste, spuse bunicul.
— Și fiecare zi poate fi o aventură, adăugă bunica.
Mara era fericită. A învățat că lumea este plină de surprize, că merită să fii curios, să întrebi, să cauți și să nu te temi de necunoscut.
— Astăzi am descoperit comoara prieteniei și a curiozității, spuse Mara înainte să adoarmă.
— Așa este, draga noastră, îi șoptiră bunicii.
Și, în timp ce soarele apunea peste orașul colorat, Mara visa la următoarea aventură, știind că, oriunde ar merge, bunicii ei îi vor fi mereu aproape și lumea va fi mereu plină de minuni.
