Capitolul 1 – O dimineață cu vânt bun
Soarele abia se ridicase peste valurile albastre când Căpitanul Matei, cel mai vesel și pașnic pirat de pe Marea Râsului, se trezi cu chef de aventură. Barba lui roșcată strălucea în razele soarelui, iar ochii îi sclipeau plini de idei năstrușnice.
Pe puntea corabiei sale, „Steaua de Sare”, echipajul său se pregătea de o nouă zi. Piratul Vlad, care avea doar doi dinți în față, striga vesel către tovarășii săi:
— Haideți, leneșilor! Matei vrea azi să descoperim ceva uimitor!
Căpitanul Matei le făcu cu ochiul și spuse cu voce groasă, dar caldă:
— Azi avem o misiune importantă, prieteni! Trebuie să păzim un secret mare cât oceanul.
Piratul Luca, cel mai tânăr dintre ei, întrebă curios:
— Ce fel de secret, căpitane? Este vorba despre o comoară?
Matei râse și își scutură pălăria cu pană galbenă:
— Mai prețios decât orice comoară! Este cartea mea de rețete de dulciuri piraterești. Dacă ar cădea în mâinile celor de pe Corabia Ciorii Negre, toată marea ar rămâne fără prăjituri!
Echipajul izbucni în râs. Chiar și Mimo, papagalul verde, țipă vesel:
— Prăjituri! Prăjituri!
— Păi, atunci, să o ascundem bine! zise Vlad, sărind pe un butoi.
Matei le făcu semn să se apropie și șopti:
— Cartea e ascunsă în cufărul de sub punte. Dar am auzit că piratul Barbă-Neagră și gașca lui plănuiesc să vină azi. Trebuie să fim vigilenți, dar să nu uităm să fim buni și să nu ne lăsăm duși de mândrie!
Căpitanul ridică privirea spre cer. Un nor pufos trecea alene, ca un motan leneș. Matei oftă:
— Să nu uităm că un pirat adevărat nu e judecat după averi, ci după bunătate și curaj.
— Și după cât de bun face prăjiturile! strigă Luca, și toți râseră din nou.
Capitolul 2 – Un plan cu gust de aventură
Când vântul începu să bată mai tare, corabia Steaua de Sare se legăna pe valuri. Matei își adună echipajul la sfat. Papagalul Mimo stătea pe umărul său, ciugulind o firimitură de biscuiți.
— Ascultați, spuse Matei, trebuie să păzim cufărul, dar și să părem cât se poate de normali. Nu trebuie să arătăm că avem ceva de ascuns.
Luca ridică mâna, ca la școală:
— Putem organiza o petrecere pe corabie! Așa, dacă vin Barbă-Neagră și oamenii lui, nu vor bănui nimic!
— Genial, Luca! spusese Vlad râzând. O petrecere cu limonadă și muzică!
Matei bătu din palme:
— Să aducem chitara și tamburina! Mimo, tu să îi întâmpini pe oaspeți cu glume. Dar să nu uiți să nu spui nimic de cufăr!
Mimo înclină capul și strigă:
— Secret! Secret! Nu spun nimic!
Echipajul pregăti repede totul. Până și Sabina, bucătăreasa corabiei, făcu o tavă mare cu fursecuri. Luca le aranjă pe masă în formă de soare.
Nu trecu mult și pe orizont apăru Corabia Ciorii Negre, cu pânzele ei întunecate și steagul fâlfâind. Barbă-Neagră, un pirat înalt cu o barbă ca funinginea, se apropie cu un zâmbet ciudat:
— Ce se întâmplă aici, Matei? Nu cumva ascunzi ceva delicios?
Matei îl întâmpină cu brațele deschise:
— Doar o petrecere între prieteni, Barbă-Neagră! Vrei să guști din fursecurile noastre?
Barbă-Neagră mormăi, dar nu putea rezista mirosului dulce. În timp ce mânca, Matei se uita la el cu ochi blânzi:
— Un pirat adevărat știe să împartă, nu să fure, nu-i așa?
Barbă-Neagră se înroși ușor și făcu semn din cap. Toată echipa Stelei de Sare îi întâmpină pe noii veniți cu muzică și prăjituri.
Capitolul 3 – Începe încurcătura
Petrecerea era în toi, dar Matei nu uitase de secret. Se strecura mereu pe lângă intrarea spre subpunta unde era cufărul. Luca stătea de pază, mâncând câte un fursec din când în când.
Vlad îi șopti lui Matei:
— Parcă Barbă-Neagră tot se uită pe sub masă... Crezi că bănuiește ceva?
Matei zâmbi larg:
— Poate, dar noi suntem uniți și curajoși. Nici o comoară nu valorează cât prietenia și încrederea.
În acel moment, se auzi un clinchet. Mimo, papagalul, încercase să danseze pe balustradă și dărâmase o sticlă. Barbă-Neagră veni repede să vadă ce s-a întâmplat.
— Ce faceți aici, piraților veseli? întreabă el, uitându-se pieziș.
— Ne bucurăm de zi, Barbă-Neagră! răspunse Matei. Vrei să dansezi cu noi?
Barbă-Neagră se bosumflă, dar apoi râse:
— N-am mai dansat de când eram mic! Bine, hai!
În timp ce toți dansau, Sabina și Vlad îi făceau semne lui Matei. Ochiul Sabinei strălucea:
— Căpitane, cineva a fost la cufăr! Lacătul e forțat!
Matei merse tiptil și deschise ușa spre subpunte. Înăuntru, cufărul era deschis, dar cartea de rețete era tot acolo. Doar că, pe lângă ea, găsi o scrisoare mică:
"Nu aveam nevoie de carte. Voiam doar să văd dacă sunteți într-adevăr cei mai buni prieteni, nu doar cei mai buni bucătari. Barbă-Neagră."
Matei răsuflă ușurat și zâmbi. Se întoarse la petrecere, unde Barbă-Neagră dansa stângaci cu Luca și Vlad.
Capitolul 4 – Lecția umilinței
Spre seară, când soarele se ascundea după valuri, Matei adună echipajul și oaspeții pentru un toast.
— Azi am învățat ceva important, spuse el. Chiar dacă ai un secret mare sau o comoară, cel mai de preț lucru este să fii om bun și să nu te lași purtat de mândrie.
Barbă-Neagră, cu obrajii roșii de la dans, privi spre Matei:
— Aveți dreptate, prietene. Uneori, căutăm comori și uităm să căutăm prietenia.
Luca ridică un pahar de limonadă:
— Să ne amintim mereu să fim modești și curajoși!
Toți ciocniră vesel, iar Mimo cântă:
— Secret bine păzit, prăjituri împărțit!
Sabina îl bătu pe umăr pe Barbă-Neagră:
— Și tu poți să înveți o rețetă, dacă vrei.
Barbă-Neagră făcu ochii mari:
— Chiar pot?
— Sigur! spuse Matei. Oricine e binevenit pe Steaua de Sare, dacă vine cu inima deschisă.
Capitolul 5 – O mână întinsă și un nou început
A doua zi, când marea era liniștită, Barbă-Neagră și echipajul lui se pregăteau să plece. Matei îi însoți până la marginea corabiei, ținând cartea de rețete strâns la piept.
Barbă-Neagră întinse mâna spre Matei:
— Îți mulțumesc pentru ospitalitate, căpitane. M-ai învățat că adevăratele comori se găsesc în prietenie și în bunătate.
Matei îi strânse mâna cu putere și zâmbi:
— Oricând ai nevoie de prăjituri sau de un sfat bun, știi unde să mă găsești, prietene!
Mimo țipă vesel:
— Prietenie pe mare, prăjituri și soare!
Corabia Ciorii Negre se îndepărtă ușor, iar Steaua de Sare rămase în spuma valurilor, cu un echipaj vesel și o inimă plină de bucurie.
Matei privi cerul și spuse:
— Ce zi minunată! Să nu uităm niciodată: modestia, curajul și prietenia sunt adevăratele comori ale unui pirat.
Iar când vântul aduse din nou miros de prăjituri calde pe punte, toți știură că, atât timp cât sunt împreună, niciun secret nu e greu de păzit și nicio aventură nu e prea mare.
