Începutul: Eroul cu zâmbet elastic
În orașul modern Scânteiuța, trotuarele luciau de căldură, iar oamenii mâncau înghețată care se topea mai repede decât un „bună ziua!”. În mijlocul agitației mergea liniștit un bărbat cu o pelerină… foarte modestă, ca un prosop de plajă legat la gât.
Îl chema Domnul Rebond, super-eroul calm cu o putere ciudată: optimismul lui sărea ca o minge. Dacă cineva ofta, el spunea „Hop!” și oftatul se transforma în chicotit. Dacă apărea o problemă, el își scutura umerii și problema părea mai mică.
— Astăzi o să fie o zi bună! spuse el, și zâmbetul lui se lăți.
Fix atunci, dintr-un panou publicitar uriaș, o reclamă electronică a clipit și a strigat cu litere colorate:
„PATINOAR DE VARĂ! GHEAȚĂ EXTRA-RECE! VINO ÎN ȘLAPI!”
— Patinoar… vara? murmură Domnul Rebond. Asta sună ca o glumă care cere să fie povestită!
De după colț apăru o fetiță cu o cască roz și cu două codițe țopăitoare. Trăgea după ea un ursuleț de pluș cu ochelari de soare.
— Domnule super-erou! Patinoarul ăla face năzbâtii! zise ea, cu ochii mari. Eu sunt Mara. Și el e Ursu' Cool. Uite, el nu se sperie, doar… se topește puțin.
Ursulețul ridică o labă, de parcă saluta. Un ochelar îi alunecă pe nas.
— Ce năzbâtii? întrebă Domnul Rebond, calm ca o limonadă.
— Iese ceață din el ca dintr-o supă rece! Și oamenii alunecă pe… banane înghețate! Nu e rău, e doar… foarte caraghios!
Domnul Rebond își îndreptă pelerina-prosop.
— Perfect. O aventură fără pericol, dar cu multe chicoteli. Hai!
Mijlocul: Patinoarul care făcea „Brrr!” în iulie
Patinoarul de vară era în mijlocul unui parc. În jur, palmieri de plastic și ghirlande cu luminițe. Pe gheață, oameni cu pantaloni scurți încercau să patineze, iar șlapii lor făceau „ploc-ploc” pe margine.
Dintr-o boxă se auzea o voce veselă:
— Bun venit la „Glisăm și Râdem”! Atenție la surprize!
Domnul Rebond păși pe lângă intrare și imediat un jet mic de aer rece îi zbârli părul.
— Brrr! spuse el. E ca și cum frigiderul s-ar fi mutat în parc.
Mara arătă spre centrul patinoarului. Acolo era o mașină mare, argintie, cu un panou care clipea: „MEGA-FRIGI 3000”. Pe lângă ea treceau niște roboței de curățenie, care împingeau… coji de banană înghețate, ca niște sănii mici.
Un domn cu mustață, îmbrăcat în costum de manager, agita o listă.
— Dezastru comic! strigă el. Cojile se înmulțesc! Ceața face bucle! Și, uite, tocmai a înghețat limonada!
O doamnă ținea un pahar și se uita la el ca la un pește.
— Nu mai am limonadă, am… limonadă pe băț.
Domnul Rebond se apropie de manager.
— Salut! Sunt Domnul Rebond. Cu ce pot ajuta?
Managerul îl privi de sus până jos, apoi se opri la prosopul-pelerină.
— Ești… sigur super-erou?
— Sigur. Am și o putere specială: optimismul meu sare. Dacă ești supărat, te pot… gâdila cu speranță.
— Eu acum sunt supărat și înghețat! zise managerul. Mașina MEGA-FRIGI 3000 s-a setat singură pe „Iarna cea mai iarnă”. Și roboțeii au primit comanda „adună orice e galben” și au găsit banane la chioșc. Le-au adus pe toate aici și le-au înghețat. Acum patinoarul e ca o comedie cu… alunecări!
Mara șopti:
— Eu cred că mașina are… sughiț. Face „brrr-brrr-HAP!” și schimbă setările.
Chiar atunci, MEGA-FRIGI 3000 scoase un sunet:
— BRRR! BRRR! HAPCIU!
Și din ea țâșni un nor de ceață care făcu forma unui… peștișor. Peștișorul de ceață pluti o clipă și apoi se așeză pe capul unui patinator. Omul râse.
— Uite, am pălărie de nor!
Domnul Rebond își puse palmele pe șolduri.
— Bine. Plan simplu: oprim sughițul mașinii, îmblânzim bananele și facem gheața să fie… prietenoasă.
— Bananele nu mușcă, doar fug! zise Mara, când o coajă înghețată alunecă pe lângă ei ca o rachetă mică.
Domnul Rebond păși pe gheață. Nu alunecă. Se opri, apoi alunecă doar puțin, ca un pinguin politicos.
— Secretul meu? își șopti el. Gândesc: „E ok.” Și picioarele zic: „Aha.”
Mara intră și ea, cu casca roz. Ursu' Cool era în brațele ei.
— Ține-te de mine, Ursule! îi zise ea. Dacă aluneci, măcar să arăți cool.
Ursulețul, foarte serios, părea că spune: „Sunt născut pentru asta.”
În timp ce se apropiau de mașină, o coajă de banană înghețată le tăie calea. Domnul Rebond o opri cu vârful patinei… adică cu vârful pantofului, fiindcă el purta adidași.
— Stai! îi spuse el cojii, ca și cum ar fi fost un cățel. Stai și… respiră.
Cojii îi ieși un „poc!” de gheață. Apoi se opri. De parcă ar fi ascultat.
— Funcționează! chicoti Mara. Ai vorbit cu o banană!
— Eu vorbesc cu orice. Și cu lifturi. Și cu șosete pierdute, zise Domnul Rebond. Șosetele sunt timide.
La mașina MEGA-FRIGI 3000, panoul clipea nebunește: „-10, -20, -100, POLAR, SUPER-POLAR!”
— Are emoții, observă Domnul Rebond. Când eu am emoții, îmi spun un lucru bun. Hai să-i spunem și ei ceva bun.
Mara se apropie și spuse cu voce dulce:
— MEGA-FRIGI, ești foarte bună la frig. Dar e vară și oamenii vor să râdă, nu să înghețe.
Mașina scoase:
— BRRR…?
Domnul Rebond își puse palma pe metal. Era rece ca înghețata uitată în congelator.
— Uite, MEGA-FRIGI, continuă el. Poți să fii „Răcoare de Vacanță”, nu „Împăratul Iernii”. Și dacă ai sughiț, e ok. Și eu mai am… când mănânc prea repede optimism.
— HAPCIU! strănută mașina, ca un claxon.
Din ea sări o etichetă mică, lipită prost: „Mod DEMO: Distracție neașteptată”. Eticheta atârna, ca o limbă.
Managerul veni alergând pe margine.
— Aaa! Mod DEMO! L-am pornit fără să vreau! Acesta e pentru… prezentare la târg! Face ceață amuzantă și banane… ca să arate că gheața e alunecoasă!
— Deci nu e un răufăcător? întrebă Mara.
— Nu, doar o greșeală de buton, zise Domnul Rebond. Cele mai comice probleme sunt… butoanele.
El căută un panou mic cu setări. Dar pe el erau prea multe: „Brrr”, „Brrr+”, „Brrr cu efecte speciale”, „Brrr cu banane”.
— Eu nu știu să citesc „Brrr”, râse Mara.
Domnul Rebond își încruntă sprâncenele, dar doar un pic, ca să nu sperie pe nimeni.
— Avem nevoie de un indiciu simplu.
Ursu' Cool, în brațele Marei, atinse cu lăbuța un sertăraș mic de la baza mașinii. „Clanc!” Sertarul se deschise și din el ieși… o telecomandă.
Telecomanda avea un singur buton mare, verde, pe care scria: „NORMAL”.
— Ursule! Tu ai găsit comoara! spuse Mara.
— Vedeți? Optimismul meu a sărit în sertar, zise Domnul Rebond. Bravo!
Dar chiar când Domnul Rebond apucă telecomanda, o coajă de banană înghețată, foarte curajoasă, veni în viteză și îi atinse cotul. Telecomanda zbura prin aer ca un pește.
— Ooo! țipă managerul. Telecomanda!
Domnul Rebond alunecă după ea. Alunecă, se rotește, aproape că făcu un dans.
— Eu sunt calm! Eu sunt calm! repetă el, în timp ce picioarele lui încercau să fie artistice.
Mara îl urmă, iar Ursu' Cool părea că face surfing.
Telecomanda era pe cale să cadă într-o cutie cu „Ceață Extra”. Domnul Rebond întinse mâna. Nu ajunse. Atunci își folosi puterea: optimismul lui… rebondi.
— Hop! spuse el.
Zâmbetul lui parcă se făcu elastic, iar el își dădu un mic impuls cu genunchii. Ajunse telecomanda chiar înainte să plonjeze.
— Prinsă! spuse el, respirând ușurat.
Managerul aplaudă.
— Ești super-erou! Nu mai am nicio îndoială!
— Nicio îndoială, doar puțină gheață pe pantaloni, zise Domnul Rebond.
Finalul: Răcoare de vacanță și un sertar închis
Domnul Rebond apăsă butonul verde: „NORMAL”.
Mașina MEGA-FRIGI 3000 făcu:
— Brrr… aaah.
Ceața se subție și se transformă în buline care pluteau ca baloanele. Cojile de banană înghețate se opriră, cuminți, ca niște jucării la pauză. Gheața rămase rece, dar nu mușcătoare. Exact cât să patinezi și să râzi.
Din boxe porni o melodie veselă, iar o voce spuse:
— Modul „Răcoare de Vacanță” activat!
Oamenii de pe gheață începură să patineze mai sigur. Un băiat făcu un cerc și strigă:
— Uite, pot! Nu mai zbor ca o clătită!
O doamnă își recuperă limonada, care acum era din nou… lichidă.
Managerul își șterse fruntea.
— Domnule Rebond, ai salvat patinoarul și… reputația mea de manager care nu apasă pe butoane greșite!
— Toți apăsăm uneori pe butonul greșit, zise Domnul Rebond. Important e să râdem și să găsim butonul verde.
Mara îi făcu cu mâna.
— Pot să fac și eu ceva ca un super-erou?
— Sigur, spuse Domnul Rebond. Super-puterea ta e buna dispoziție. O dai mai departe.
Mara se duse la o fetiță care stătea pe margine, cu patinele în mână și cu buza tremurândă.
— Hei, vrei să patinăm încet, ca niște broscuțe pe gheață? întrebă Mara.
Fetița râse puțin.
— Broscuțe?
— Da! Broscuțele nu se grăbesc. Și dacă alunecă, zic „Opa!” și se ridică.
— Opa! repetă fetița și își puse patinele.
Domnul Rebond privi scena și inima lui făcu un „hop” fericit.
Apoi se întoarse la MEGA-FRIGI 3000. Telecomanda trebuia pusă la loc. Sertărașul de jos era încă deschis, ca o gură care așteaptă biscuiți.
Ursu' Cool atinse marginea, de parcă spunea: „Închide, te rog.”
Domnul Rebond puse telecomanda în sertar cu grijă.
— No, stai aici, mică eroină verde, zise el.
Managerul veni și îi întinse o etichetă nouă, mare, pe care scria: „NU MOD DEMO”.
— O lipesc chiar aici, ca să n-o mai iau razna cu banane, spuse el.
Domnul Rebond dădu din cap.
— Bine. Și acum, ultimul pas al misiunii: închidem sertarul.
Mara se apropie și puse un deget pe mâner.
— Pot eu?
— Te rog, spuse Domnul Rebond.
Mara împinse. „Clanc!” Sertarul se închise perfect.
În clipa aceea, parcă și orașul respiră mai ușor: era tot vară, tot veselie, dar cu o răcoare plăcută și cu hohote de râs.
Domnul Rebond își aranjă pelerina-prosop.
— Misiune îndeplinită. N-a fost niciun monstru, doar un buton și niște banane talentate.
Mara îl salută ca un adevărat partener de super-eroi.
— La revedere, Domnule Rebond! Să-ți sară optimismul mereu!
— Sare, spuse el. Și când nu sare, îl împing eu puțin.
Și plecă liniștit prin parcul luminat, în timp ce, în spatele lui, patinoarul de vară zumzăia de joacă, iar sertarul rămas închis păstra telecomanda la locul ei, cuminte, ca o poveste care se termină bine.
