Capitolul 1: Întunericul
Andrei era un băiețel de șapte ani care iubea să se joace în timpul zilei. Îi plăcea să se joace cu mașinuțele lui colorate și să deseneze pe hârtie. Dar, când se lăsa întunericul, Andrei simțea cum inima îi bătea mai repede. Întunericul îi dădea fiori și nu-i plăcea deloc. Întotdeauna își dorea ca mama lui să fie lângă el când se făcea noapte.
Într-o seară, după o zi plină de aventuri, Andrei s-a dus în camera lui. Mama lui i-a spus că era timpul să se culce. "Dar, mama, mi-e frică de întuneric!" a strigat el, cu ochii mari și speriați. Mama s-a aplecat la el și a zâmbit. "Știu că întunericul poate fi înfricoșător, dar hai să facem camera ta mai primitoare."
Capitolul 2: Transformarea camerei
Mama a început să decoreze camera lui Andrei. A adus o lampă frumoasă în formă de stea care lumina în culori calde. "Uite, Andrei! Aceasta este o lampă magică care va face întunericul să fie mai puțin înfricoșător," i-a spus ea. Andrei a privit fascinat cum lumina cădea pe pereți, transformându-le în nuanțe de galben și portocaliu.
Apoi, mama a adus câteva autocolante cu animale drăguțe și le-a lipit pe pereții camerei. "Acestea sunt prietenii tăi care te vor proteja noaptea," a spus ea. Andrei a început să se simtă mai bine. "Uite, mama, le voi spune bună seara!" a zâmbit el, arătând spre un ursuleț și o bufniță.
După ce camera a fost decorată, mama l-a îmbrățișat pe Andrei. "Dacă te simți speriat, poți să te gândești la toți prietenii tăi care te protejează," i-a spus ea. Andrei s-a gândit la toate animalele drăguțe și a început să se simtă mai în siguranță.
Capitolul 3: Noaptea cea înfricoșătoare
Seara a venit repede, iar Andrei s-a așezat în patul lui, sub pătură. Lampa cu stea strălucea, dar umbra din colțul camerei încă îi dădea fiori. "Oare ce se află acolo?" s-a întrebat el, cu o voce tremurândă.
Mama a intrat în cameră și a văzut că Andrei era îngrijorat. "Hai să ne jucăm un joc," a spus ea. "Închide ochii și ascultă sunetele din jurul tău." Andrei a închis ochii și a început să asculte. A auzit vântul cum șuiera pe fereastră și câteva păsări ciripind. "Vezi, Andrei? Sunt doar sunete din natură. Nu este nimic de frică," a spus mama.
Andrei a deschis ochii și a zâmbit. "Știu acum că nu este nimic rău acolo," a spus el, bucurându-se de noua lui descoperire. "Dar totuși, mi-ar plăcea să mai fie puțin mai multă lumină."
Capitolul 4: Înfruntarea fricii
A doua zi dimineața, Andrei s-a trezit plin de energie. "Mama, cred că pot să dorm singur în noaptea asta!" a anunțat el cu mândrie. Mama a fost foarte încântată. "Sunt atât de mândră de tine, Andrei! Ai fost foarte curajos."
Seara, Andrei s-a pregătit din nou pentru culcare. A stins lumina principală, dar lampa cu stea a rămas aprinsă. De data aceasta, când a închis ochii, nu s-a mai gândit la umbrele înfricoșătoare. "Am prieteni care mă protejează," și-a spus el. A început să își imagineze aventuri cu animalele din autocolantele de pe pereți.
În acea noapte, Andrei a dormit liniștit, fără să se mai teamă de întuneric. A descoperit că, uneori, fricile pot dispărea atunci când învățăm să le înfruntăm. A doua zi, când s-a trezit, a fost atât de fericit! "Mama, am reușit!" a strigat el. Mama a venit să-l îmbrățișeze. "Știu că poți face orice, Andrei!"
Andrei a învățat că întunericul nu este atât de înfricoșător pe cât părea și că, cu puțin curaj și ajutor, poate face față oricărei frici. De atunci, fiecare noapte a fost o aventură, iar Andrei a început să iubească să se uite la stele prin fereastră, știind că, în întuneric, există mereu o lumină care îl protejează.
