Într-o dimineață luminoasă, Zoia, o tânără inventatoare cu șorțul plin de pete de vopsea, s-a trezit cu o idee năstrușnică. „O să inventez o mașină care pune șosete în picioare singură!” a spus ea râzând și scuturându-și părul ciufulit. Lui Pisoi, motanul ei portocaliu, i-a plăcut foarte mult ideea. A sărit chiar pe cutia cu șosete. „Miau, și mie să-mi pui șosete!” a zis el, deși lui Pisoi nu-i plac deloc șosetele.
Zoia a mers în atelierul ei. Pe masă erau multe tuburi, sfori colorate, clești, clopoței și doi roboței mici care dădeau din antene. „Avem de lucru, echipă!” a spus ea veselă și a început să deseneze pe hârtie. A desenat o cutie cu brațe lungi și o gură mare care zâmbea. „Asta e! Mașina de șosete zâmbărețe!”
A început să caute materiale. A găsit două tuburi lungi, un pâlc de pene de găină, o pălărie cu buline, și o roată de bicicletă. Pisoi a sărit în cutia cu pene. „Miau!” a strănutat el.
Zoia a lipit, a legat și a bătut cu ciocanul. „Mă întreb dacă o să funcționeze...” s-a gândit ea. A pus tuburile ca brațe, roata ca bază și penele drept mustăți. A pus pălăria cu buline deasupra. Apoi a lipit gura zâmbitoare. Mașina de șosete stătea acum la soare și scânteia colorat.
„E gata!” a spus Zoia. „Cine vrea să fie primul?” Pisoi s-a ascuns sub scaun. „Nu, nu, nu!” a zis el încet.
Zoia și-a scos șosetele. A pus una în gura mașinii. A apăsat un buton roșu mare. Dintr-o dată, brațele lungi au prins șoseta, au făcut o piruetă și au pus-o pe piciorul Zoiei. „Ha!” a râs ea, „Călcâiul meu e la vârf!” Șoseta era pusă pe dos, dar Zoia a chicotit. A încercat și cu cealaltă șosetă. Mașina a pus șoseta pe mână. „Acum am mănuși de șosetă!” a râs Zoia.
Pisoi s-a apropiat curios. „Miau, și eu!” Dar când a pus o șosetă micuță în gura mașinii, brațele au ridicat-o spre urechi. Pisoi a primit urechi de șosetă! S-a uitat în oglindă și a râs: „Miau-ha-ha!”
Zoia a râs și ea. „E cea mai veselă mașină! Nu pune șosete cum trebuie, dar pune zâmbete peste tot.” Au tot încercat să pună șosete peste tot: pe nas, pe coadă, pe pălăria cu buline. Pisoi și Zoia râdeau cu poftă.
Spre seară, Zoia și Pisoi stăteau tolăniți pe covor, cu șosete peste tot, dar foarte fericiți. „Poate mâine inventăm o mașină care pune șosete la loc,” a șoptit Zoia somnoroasă.
Pisoi a tors ușor și a spus: „Miau, abia aștept.” Și toată casa a zâmbit un pic mai mult.
