Capitolul 1: Seara specială începe
Maya are cinci ani și două cozi legate cu elastice roz. E foarte veselă, mai ales când e seară și miroase a mâncare bună în bucătărie. Azi e o seară specială. Mama a zis: „Maya, astăzi luăm masa împreună, toți, pentru că e Ramadan!”
Maya vede masa mare, plină cu bunătăți: supă caldă, pâine moale, curmale dulci și, preferatele ei, prăjituri cu miere. În jurul mesei, tata zâmbește, mama așază farfurii, iar fratele ei, Sami, râde și face glume.
„Când putem începe să mâncăm?” întreabă Maya cu ochii mari.
„Așteptăm să vedem luna pe cer,” spune mama cu blândețe. „Atunci știm că e timpul pentru iftar.”
Maya se uită pe geam. Cerul e albastru și liniștit. O stea strălucește, dar luna încă se ascunde. Maya bate ușor din palme. „Luna, unde ești? Avem nevoie de tine!”
Tata râde: „Luna vine, Maya, trebuie doar să avem răbdare.”
Și, în timp ce așteaptă, Maya simte că seara asta e diferită. În aer plutește ceva magic. Parcă totul e mai frumos, mai cald, mai plin de iubire.
Capitolul 2: Surpriza de la fereastră
Deodată, cineva bate la ușă. „Cine poate fi la ora asta?” întreabă mama.
Maya sare de pe scaun și aleargă spre ușă. Deschide larg și vede o vecină, tanti Lili, cu un zâmbet mare și o tavă plină cu brioșe colorate.
„Seară bună, Maya! Am făcut brioșe de Ramadan! Vrei să le împarți cu familia ta?”
Maya sare de bucurie: „Da, da, mulțumesc, tanti Lili!”
Tanti Lili intră și se așază la masă cu toți. „Știți, în seara asta, brioșele mele au ceva special. Cine le gustă va avea o dorință împlinită!”
Maya și Sami se uită unul la altul cu ochii cât cepele. „O dorință? Oricare dorință?” întreabă Sami.
Tanti Lili dă din cap: „Dar trebuie să fie o dorință bună, pentru cineva drag.”
Tata zâmbește: „Ce frumos! Hai să gustăm brioșele magice!”
Maya simte că inima îi bate tare. Se gândește la o dorință. Vrea ca toată lumea să fie fericită și să râdă mult în seara asta.
Capitolul 3: Luna apare și magia începe
La fereastră, luna răsare, mare și rotundă ca o minge de aur. Mama spune: „Acum putem începe masa de iftar!”
Toți spun un „Mulțumim!” și gustă din bunătăți. Maya mușcă din brioșa magică și închide ochii.
„Vreau ca fiecare să primească o surpriză frumoasă în seara asta,” șoptește ea.
Dintr-odată, ceva minunat se întâmplă. Pe masa familiei apar luminițe mici, ca niște licurici aurii. Licuricii dansează printre farfurii, se așază pe nasul lui Sami, pe degetele Mayei și pe ceașca de ceai a lui tata.
„Ce se întâmplă aici?” râde mama. „Parcă masa noastră a devenit un tărâm de poveste!”
Tanti Lili chicotește: „E magia Ramadanului! Când mâncăm împreună și ne dorim binele, se întâmplă lucruri minunate.”
Maya râde și se simte fericită. Licuricii îi gâdilă palmele și îi șoptesc: „Bucuria e și mai mare când o împarți.”
Capitolul 4: Seara prieteniei și a bucuriei
După cină, Maya, Sami și copiii vecinilor ies în curte. Pe cer strălucesc stele, iar luna veghează blând. Toți copiii aleargă, râd și prind licurici în borcane.
„Uite, Maya, licuricii tăi aduc noroc!” strigă prietena ei, Ines.
Maya dă din cap și zice: „Licuricii sunt prietenii mei. Ei iubesc veselia și râsetele.”
În curte, adulții povestesc și zâmbesc, iar copiii joacă „De-a v-ați ascunselea printre umbrele lămpilor.” De fiecare dată când cineva e găsit, licuricii dansează în jurul lor și îi fac să râdă.
Maya simte că noaptea asta e cu adevărat magică. Toată lumea e împreună, fericită, iar bunătatea plutește ca un parfum dulce peste tot.
Când se face târziu, mama o strigă pe Maya: „E timpul de culcare, micuța mea!”
Maya se cuibărește în pat, cu licuricii deasupra capului, dansând încet. Își amintește de brioșa magică, de dorința ei și de zâmbetele tuturor.
„Noapte bună, luna mea! Noapte bună, licurici! Noapte bună, Ramadan!” șoptește Maya.
Și adoarme cu inima plină de bucurie, știind că magia unei seri de Ramadan trăită cu familie, prieteni și vecini e cea mai frumoasă surpriză dintre toate.
