Capitolul 1: Un mister printre firimituri de biscuiți
Într-o dimineață însorită de luni, detectivul Dănuț Bănuț, recunoscut de toată lumea drept cel mai priceput rezolvator de enigme din oraș, își sorbea tacticos ceaiul în biroul său micuț, plin de hârtii, lupă și o pălărie cu boruri largi. Biroul detectivului arăta așa cum ar trebui: un birou plin-ochi de dosare și o canapea unde clienții își spuneau grijile. Afară, razele luminoase dansau pe pervaz, iar pe stradă se auzeau pași grăbiți și ciripit de vrăbii.
Bătând ușor în ușă, pășește domnul Ciufu, brutarul cartierului, cu șorțul plin de făină și un zâmbet cam speriat. „Bună dimineața, domnule detectiv! Am venit cu o problemă... foarte... crocantă”, spuse el în șoaptă.
— Vă ascult, domnule Ciufu, zise Dănuț, lăsând ceaiul deoparte și apucându-și agenda cu creionul pregătit.
Domnul Ciufu se așează pe canapea și începe să povestească: „Azi-noapte, cineva a furat rețeta secretă a biscuiților mei cu ciocolată! Am găsit doar firimituri pe podea și o pată mare de cacao pe tejghea! Nu pot să vă spun cât de importantă este rețeta asta pentru brutăria mea... Fără ea, nu mai pot face cei mai buni biscuiți din oraș!”
Dănuț scutură din cap gânditor. „Hmm, e un caz deosebit de... dulce! Nu vă faceți griji, domnule Ciufu, vă voi găsi rețeta pierdută. Sunt sigur că e undeva aproape.”
— O, vă rog! zice plângând brutarul. Clienții deja întreabă de biscuiți, iar eu nu știu ce să le spun!
Dănuț scoate o lupă din buzunar și îl asigură cu un zâmbet larg: „Să pornim la drum! Avem o rețetă de găsit și niște firimituri de urmărit!”
Capitolul 2: Amprente de ciocolată și suspectul motan
Ajunși la brutărie, Dănuț începe investigația și observă fiecare colțișor. Pe podea, firimiturile duc spre ușa din spate. Pe tejghea, descoperă o pată de cacao, iar pe coșul cu făină... urme mici de lăbuțe.
— Aici avem o pistă interesantă, domnule Ciufu. Cineva a trecut pe aici, sau... poate... ceva?!
Deodată, se aude un miorlăit slab: „Miaaau!”
De sub raftul cu tăvi iese Motănelul Pufi, motanul cel pufos și cam pofticios al brutăriei, cu mustățile pline de ciocolată!
— Ce suspect serios... murmură Dănuț și-i face ochi dulci motanului.
Totuși, domnul Ciufu oftează: „Pufi nu știe să citească, nu poate fura rețeta...”
— Corect! răspunde Dănuț. Dar poate a văzut ceva sau pe cineva!
Dănuț decide să caute indicii și mai departe. În spatele brutăriei, observă o pană roșie. „Interesant... O pană roșie! Oare cine poartă pene în cartier?”
Apoi, detectivul întreabă: „Ați văzut pe aici vreo pasăre sau pe cineva care poartă pene?”
Domnul Ciufu dă din umeri, dar o vecină curioasă, tanti Lenuța, strigă de după gard: „L-am văzut eu pe Papagalul Coco dimineață! A zburat chiar pe geamul dumneavoastră, domnule Ciufu!”
Dănuț notează totul în carnețel și se decide să-i facă o vizită lui Coco, papagalul vorbitor al vecinului Nicu.
Capitolul 3: Interogarea lui Coco cel vorbăreț
Dănuț intră cu grijă în curtea lui Nicu și îl găsește pe Coco cântând vesel pe stinghia din colivie:
— Bună, Coco! Ai cumva vreo rețetă secretă la tine? întreabă Dănuț, zâmbind larg.
Papagalul își scutură penele și răspunde cu glas subțire: „Rețetă! Rețetă! Dulce, dulce!”
— Coco, ai văzut vreo hârtie scrisă sau ai adus ceva din brutărie? îl iscodește Dănuț.
Coco strigă: „Hârtie! Sus pe dulap! Sus pe dulap!”
Detectivul sare sprinten și, cu ajutorul lui Nicu, urcă pe un scaun și ridică un teanc de foi vechi. Printre ele, găsește o hârtie cu pete de cacao și urme mici de cioc.
— Uraaa! Am găsit rețeta! exclamă Dănuț.
Nicu râde: „Coco a venit cu o hârtie azi-dimineață! Credeam că-i pentru a-și face avion de hârtie...”
Dănuț examinează hârtia cu lupa. Era chiar rețeta secretă, cu scrisul domnului Ciufu și o mică pată de unt!
Capitolul 4: Misterul dezlegat și o surpriză dulce
Dănuț, fericit, se întoarce repede la brutărie, ținând foaia cu grijă. Domnul Ciufu îl aștepta la ușă, cu ochii mari de emoție. Pufi toarce mulțumit la soare.
— Iată rețeta dumneavoastră, domnule Ciufu! a spus triumfător Dănuț. Nu a fost un hoț, ci doar un papagal curios care a găsit o hârtie apetisantă și a vrut să o adauge la colecția sa de lucruri colorate!
— O, ce ușurare! Mulțumesc, domnule detectiv! Poftiți, o tavă de biscuiți cu ciocolată, din partea casei!
Dănuț, cu zâmbetul până la urechi, mușcă dintr-un biscuite. „Caz încheiat, cu gust de ciocolată!”
Motanul Pufi sare în brațele lui Dănuț, Coco ciripește vesel din colivie, iar brutarul promite să păstreze rețeta într-un loc mai sigur. Detectivul își notează în carnețel: „Cazul firimiturilor de biscuiți rezolvat! Niciun mister nu e prea crocant pentru Dănuț Bănuț!”
Dacă ai fi fost în locul lui Dănuț, ai fi urmărit firimiturile, amprentele de cacao sau penele roșii? Felicitări, micuț detectiv! Ai ajutat la rezolvarea misterului dulcelui caz!
