Azi e ziua Marei. Mara are patru ani și un zâmbet cât o felie de pepene roșu. În bucătărie miroase a vanilie, iar pe masă stă o foaie albă.
„Uite ce fac!” spune Mara, cu limba între dinți de concentrare. Desenează un mic carnet. Pe copertă face un balon roz și scrie cu litere mari, cam strâmbe: PAȘAPORT DE PETRECERE.
Vine Lia, tot de patru ani, cu o fundiță galbenă. Apoi vine Daria, cu păr creț și râs iute. Ele sunt prietenele Marei și azi sunt echipa de sărbătoare.
„Ce e asta?” întreabă Lia.
„Un pașaport!” spune Mara. „Ca să știm pe unde am fost. La fiecare oprire… POC! un ștampil!”
Daria se uită serioasă. „Ștampil? Eu pot să fac una cu cartof!”
„Cu cartof?” râde Lia. „Cartoful vrea și el la petrecere!”
Toate trei râd. Râsul lor face clopoței în aer.
Mara scoate o pernuță de cerneală colorată, specială pentru copii. Mama le arată un ștampil mic în formă de steluță. „Pentru pașaportul vostru,” spune ea. „Și mai avem și unul cu inimă.”
„Prima oprire!” anunță Mara, ca o șefă de tren. „Masa cu decorațiuni!”
Pe masă sunt pahare cu pai, farfurii cu buline și un bol cu confetti din hârtie. Fetele lipesc abțibilduri cu norișori pe pahare.
„Paharele mele au mustăți!” spune Daria și lipește două abțibilduri ca niște mustăți haioase.
Lia își pune un abțibild pe nas. „Și eu am mustață!”
Mara râde și ține pașaportul deschis. Mama apasă ștampila cu steluță. POC! O steluță albastră apare pe prima pagină.
„Am trecut prin Oprirea Mustăcioasă,” spune Daria, foarte mândră.
„A doua oprire!” spune Mara. „Atelierul de baloane!”
În sufragerie sunt baloane: roșii, verzi, albastre. Tata le umflă, iar baloanele se mișcă încet, ca peștii într-un acvariu. Fetele le leagă cu panglici.
Lia ține strâns un balon mare. „E ca un pepene zburător!”
Daria îi șoptește balonului: „Să nu faci POC, te rog frumos.” Apoi îi dă un pupic. „Acum e balon cuminte.”
Mara pune baloanele în buchet, ca o floare uriașă. „Uau! E o floare care nu are nevoie de apă, doar de râsete!”
Ștampila cu inimă: POC! A doua pagină primește o inimă roșie.
„A treia oprire!” spune Mara. „Bucătăria cu tort!”
În bucătărie, tortul stă pe blat. E rotund și alb, cu căpșuni deasupra. Mama pune lumânări mici.
Daria se apropie și șoptește: „Bună, tortule. Eu sunt Daria. Te rog să fii delicios.”
Lia își lipește urechea de tort. „Ascult. Nu aud nimic.”
Mara râde. „Tortul tace ca să ne surprindă!”
Pe masă sunt și brioșe. Fetele pun câte o biluță colorată pe fiecare.
„Asta e brioșa curcubeu,” spune Lia.
„Asta e brioșa cu super-puteri,” spune Daria.
„Asta e brioșa care spune glume,” spune Mara, și toate trei chicotesc.
POC! Încă o steluță în pașaport. „Oprirea Delicioasă,” declară Mara.
„A patra oprire!” spune Lia, care începe să prindă gustul. „Jocul cu surprize!”
Într-un coș sunt plicuri colorate. În fiecare plic e o misiune simplă: „Bate din palme de trei ori”, „Fă o față amuzantă”, „Dă un high-five”.
Daria trage un plic. Citește cu ajutorul mamei: „Fă o față de broască.”
Daria își umflă obrajii și spune „Oac!” foarte serios. Mara și Lia se prăbușesc în râs.
Mara trage un plic: „Spune o glumă.” Mara se gândește. Apoi spune: „De ce nu mănâncă balonul supă? Pentru că… se umflă deja!”
E o glumă mică, dar râsul e mare.
Lia trage un plic: „Îmbrățișare de echipă.” Se strâng toate trei într-un ghem cald. Mama le face o poză.
POC! O inimă în pașaport. „Oprirea Glumelor,” zice Mara.
Apoi se aude soneria. Nu e sperietură, e bucurie: au venit încă doi copii și o bunică cu o pungă mare. În pungă sunt pălării de hârtie, ca niște conuri colorate.
„Pălărie pentru fiecare cap fericit!” spune bunica.
Fetele își pun pălăriile. Daria își pune pălăria puțin strâmb. „Eu sunt cometa festivă!”
Mara deschide pașaportul și spune: „Ultima oprire… Petrecerea Luminoasă!”
Aprind o ghirlandă cu luminițe. Se așază toți în jurul mesei. Tortul vine în mijloc, ca o mică lună cu căpșuni.
„Câte lumânări?” întreabă Lia.
„Patru,” spune Mara și își arată degetele. „Ca noi.”
Toți cântă, încet și frumos. Mara suflă. Lumânările se sting, fără grabă, ca niște licurici care se culcă.
„Uraaa!” strigă Daria. „S-a făcut magie de zi de naștere!”
Mara își scoate pașaportul. Tata apasă o ștampilă mare, specială: un zâmbet. POC! Pe ultima pagină apare un zâmbet rotund.
„Am vizitat toate opririle,” spune Mara. „Și am adunat… steluțe, inimi și un zâmbet.”
Lia se uită la ștampile. „Pașaportul ăsta e plin de bunătate.”
Daria dă din cap. „Și de cartofi invizibili.”
„Cartofii au dansat tot timpul,” spune Mara. „Doar că sunt timizi.”
Toți râd iar. Apoi mănâncă tort, brioșe și fructe. Se joacă puțin, apoi se așază pe covor, cu luminițele clipind blând.
Mara își sprijină capul pe umărul mamei. „Îmi place când facem lucruri împreună.”
„Și nouă,” spune Lia.
„Și cartofilor,” adaugă Daria, foarte serioasă.
Seara se încheie cald, cu îmbrățișări și șoapte de „noapte bună”. Pașaportul de petrecere rămâne pe noptieră, deschis la pagina cu zâmbetul. Luminițele se sting încet, iar Mara adoarme liniștită, cu o inimă plină și cu gândul că mâine poate ștampila încă o îmbrățișare.
