Capitolul 1: Operațiunea Piscina Interzisă
Era o zi toridă de vară în casa familiei Iepuraș. Afară, soarele își scotea limba de foc, iar iarba era atât de fierbinte că nici morcovii nu mai aveau chef să crească. Înăuntru, frații iepurași se zbăteau de plictiseală și se uitau la pernă cum stătea, leneșă, pe canapea.
Cel mai mic dintre ei, Pufi, avea două luni și o ureche care nu voia să stea niciodată jos. Frații mai mari, Lulu și Bob, îl tachinau mereu pentru urechea lui rebelă, dar Pufi nu se supăra. Ba chiar era mândru de urechea lui năstrușnică! Azi, însă, Pufi era hotărât să nu stea degeaba. Și-a chemat frații în șoaptă:
– Hei, am o idee bombă! a spus el, cu ochii sclipind de șotii.
– Ce idee, Pufi? a întrebat Lulu, deja atentă la posibile belele.
– Să transformăm baia în piscină pentru jucăriile noastre! Nimeni nu a mai făcut așa ceva!
Bob a chicotit instant:
– Piscina interzisă! Sună ca o aventură numai bună pentru niște iepuri curajoși ca noi!
Pufi a sărit de bucurie, iar urechea lui a bătut o piruetă în aer. Într-o clipă, toți trei se strecurară tiptil către baie, luând cu ei armata de jucării: broscuța verde care scârțâia, submarinul galben (adus cândva de Moș Gerilă) și rățușca suflătoare.
Mai întâi, au pus dopul la cadă și au început să aducă apă cu găleata de nisip, căci robinetul era prea sus pentru Pufi. Lulu a încercat să fie serioasă:
– Să nu udăm toată podeaua, mama o să facă ochii cât cepele!
Bob s-a prefăcut speriat și a strigat teatral:
– Pericol de ceapă! Toată lumea în apă!
Jucăriile au început să plutească, iar iepurașii s-au bălăcit în voie, fără să țină cont de stropii care zburau peste tot. Pufi și-a scufundat urechea în apă și a scos-o repede:
– Ia uite, am inventat Urechea Balon! Vreau și eu să fiu un submarin!
Lulu și Bob au început să râdă și să se stropească reciproc, iar Pufi a încercat să se scufunde cu totul, dar nu reușea decât să facă valuri mici și gălăgioase. Rățușca suflătoare a derapat pe spumă și a zburat direct pe capul lui Bob.
– Of, rățușca asta are nevoie de permis de înot! s-a amuzat Pufi.
Dar nici unul nu dădea semne că s-ar opri. Se certau ușor care să conducă submarinul sau care să pună broscuța șefă, dar de fiecare dată izbucneau în râs când unul plonja cu fundul în apă sau îi zbura o spumă în ochi.
Capitolul 2: Bătălia Spumei și Împăcarea
După o vreme, Lulu a încercat să organizeze o competiție de vâslit cu jucării. Bob a strigat din colțul căzii:
– Broscuța mea e cea mai rapidă! O să ajungă prima la săpun!
Pufi nu s-a lăsat mai prejos:
– Nici vorbă! Submarinul meu e cel mai tare! Are motor cu urechi!
Au început să tragă de jucării, fiecare convins că a lui e cea mai bună. Broscuța a aterizat pe săpun și a alunecat direct în chiuvetă, iar submarinul a scăpat de sub control și s-a izbit de perete, stropind totul în jur.
– Vezi, Bob, ai stricat tot! a strigat Lulu, mustrându-l.
– Nu eu! Pufi a tras de submarin!
Pufi s-a supărat, ba chiar i s-au umezit ochii.
– N-am vrut! Doar… doar voiam să mă joc și eu cu voi…
Lulu a oftat, văzând că Pufi a lăsat urechea lui rebelă să cadă, tristă.
– Hai, nu fi țâfnos, Pufi! Dacă nu erai tu, nici nu ne distram așa! Fără urechea ta năstrușnică, piscina ar fi fost plictisitoare!
Bob a sărit, ud fleașcă, să-l îmbrățișeze pe Pufi:
– Scuze, frățioare! Data viitoare, tu ești căpitanul submarinului!
Pufi a zâmbit larg, iar urechea lui s-a învârtit ca vântul. Ca să-i împace, a venit cu o propunere:
– Hai să facem un concurs de baloane de săpun! Cine face cel mai mare balon, primește toți morcovii lui Bob pe o zi!
– Ce?! protestă Bob, dar apoi a început să râdă. Bine, dar numai azi!
S-au apucat să sufle baloane de săpun, care s-au ridicat către tavan ca niște mini-planete pline de curcubeie. Un balon a aterizat pe nasul lui Lulu, altul pe coada lui Bob, iar Pufi a reușit să facă unul atât de mare, încât aproape a acoperit toată urechea lui.
– Uraaa! a strigat Lulu. Ești regele baloanelor, Pufi!
– Și morcovilor! a completat Bob, făcându-i cu ochiul.
Când spuma s-a terminat, toți trei s-au întins uzi pe podeaua băii și au râs până au obosit. Nici nu le mai păsa că podeaua era ca o piscină mică pentru gândăcei.
Capitolul 3: Descoperiți și Salvați!
Chiar când râsetele lor ajunseseră la maxim, ușa băii a scârțâit ușor. Mama Iepuroaica a băgat capul pe ușă și a privit scena: trei iepurași uzi, o cadă plină de jucării plutitoare, săpun pe oglinzi și baloane de spumă pe tavan.
– Ce se întâmplă aici? a întrebat mama, încercând să nu râdă.
Toți s-au oprit brusc, cu ochii cât cepele (fix ca în avertismentul lui Lulu!). Niciunul nu voia să spună adevărul, dar Pufi, curajos, a răspuns primul:
– Noi… am transformat baia într-o piscină pentru jucării, ca să nu se plictisească nici ele vara asta!
Mama a oftat, dar nu era supărată. Știa că pentru iepurași veseli, un pic de apă nu e un dezastru.
– Văd că eu trebuie să fac ordine, ca de obicei... Dar dacă promiteți să mă ajutați să curățăm, poate mâine facem o piscină adevărată… în curte!
– Jurăm pe urechea mea năstrușnică! a spus Pufi, mândru.
– Pe toți morcovii mei! a zis Bob, deși nu părea prea sigur.
– Pe baloanele de săpun! a completat Lulu.
Au început să curețe împreună, râzând și povestind și inventând chiar și un cântec de curățenie:
„Săpun, săpun, baloane și spumă,
Facem curat, cât batem din gumă!
Piscina-i ascunsă, dar o găsim iar,
Când ne jucăm, curățăm ca un star!”
Mama a zâmbit, iar când totul a fost curat și podeaua strălucea, i-a îmbrățișat pe toți trei.
– Voi trei sunteți năzdrăvani, dar și cei mai buni prieteni!
Capitolul 4: Amintiri cu Urechi și Balonașe
Seara, după ce s-au uscat și au mâncat plăcinta preferată cu morcovi, frații s-au așezat în pat, sub păturica cu iepurași.
– Azi a fost cea mai tare zi de vară! a spus Lulu, învelindu-se.
– N-o să uit niciodată cum a zburat broscuța până în chiuvetă! a râs Bob.
– Și nici balonul uriaș care mi-a acoperit urechea! a adăugat Pufi, fericit.
S-au mai chicotit un pic, apoi au început să se certe în glumă pe cine doarme pe pernă. Lulu a tras perna spre ea, Bob a tras de cealaltă parte, iar Pufi a sărit la mijloc, hotărât:
– Eu am urechea cea mai moale, deci perna e a mea!
Dar până să se supere cineva, au izbucnit iar în râs. Pentru că, la finalul fiecărei zile năstrușnice, frații iepurași știau un secret: orice ceartă se termină mereu cu o porție bună de chicoteli și cu o poveste pe care să o povestească, ani și ani la rând.
Iar când adormeau, visa fiecare că într-o zi piscina interzisă va deveni cea mai vestită din tot ținutul iepurașilor – plină de broscuțe, rățuște și submarinuri ghidușe, și, mai ales, de urechi vesele gata de noi aventuri!
