Capitolul 1: Două case și doi nori pufoși
Luca, un băiețel cu ochi mari ca două bobițe de afine, se trezi într-o dimineață luminoasă. Răsărea soarele prin geamul camerei lui, iar păturica galbenă era îmbrățișată strâns în jurul lui. Mami îi pregătea micul dejun în bucătărie și, ca de obicei, mirosul de pâine prăjită dansa prin aer.
„Bună dimineața, somnorilă!” râse mami, punând două felii de măr în farfuria lui Luca.
Luca zâmbi, dar în pieptul lui simțea un mic nor. Nu era un nor urât, doar unul care se așeza acolo când se gândea la drumurile pe care le făcea între casa lui mami și casa lui tati.
După micul dejun, mami i-a spus:
— Luca, azi mergem la tati. Ți-am pus lucrurile în rucsac, iar pe lângă pijama și jucăria ta preferată, uite și o surpriză!
Mami scoase o borsetă mică, verde, și din ea o periuță de dinți nouă, cu dinozauri colorați.
— Asta e periuța ta specială pentru când ești la tati! spuse mami, arătându-i zâmbitoare.
Luca făcu ochii mari.
— Dar am deja periuța mea cu mașini acasă la tine, mami!
— Așa este. Acum ai câte una în fiecare casă, să fii sigur că dințișorii tăi sunt mereu curați, oriunde ai fi, explică mami.
Luca înțelegea. Era o schimbare, dar îi plăcea să aibă ceva al lui la fiecare dintre părinți.
Capitolul 2: O zi la tati și jocul inimilor
Tati îl aștepta la poartă, cu brațele larg deschise. Luca alerga spre el, pășind peste bălțile mici din curte.
— Bun venit, campionule! Ce-ai adus nou la tine? întrebă tati, ridicându-l sus.
Luca îi arătă periuța de dinți cu dinozauri.
— Uite, periuța mea specială pentru când stau aici! Acum am una la tine și una la mami.
Tati râse și îl strânse tare.
— Minunat! Așa nu uităm niciodată să ne spălăm pe dinți, și dinozaurii de pe periuța asta o să ne vegheze, spuse el.
Luca se simțea în siguranță. Apoi, tati îi arătă o agendă mică, cu copertă albastră.
— Și știi ce? Avem și noi o surpriză. De azi, fiecare zi petrecută la unul dintre noi o scriem aici, desenăm ceva sau lipim un abțibild. La sfârșit, îl ducem și la mami, și-l semnăm amândoi!
Luca țopăi de bucurie.
— Așa o să știu mereu ce am făcut și cu mami, și cu tati! strigă el vesel.
După-amiază, Luca și tati s-au jucat cu mingea în curte. Apoi au desenat în agendă un soare mare, cu două case pe fiecare parte, iar între ele, un pod curcubeu.
— Podul ăsta e drumul de la mami la tati, spuse Luca, colorând cu galben.
— E drumul inimii tale, adăugă tati, zâmbind.
Capitolul 3: O seară cu gânduri și povești
Seara, înainte de culcare, Luca a stat cu tati în pat, sub o pătură moale cu stele.
— Tati, de ce nu mai stai cu mami? întrebă el cu voce stinsă.
Tati îl privi cu blândețe.
— Mami și cu mine am decis să locuim în case diferite, pentru că așa suntem mai fericiți. Dar te iubim la fel de mult ca înainte, poate chiar și mai mult, pentru că tu ești cel mai important pentru noi.
Luca oftă și privi în tavan. Uneori îi era dor de vremurile când stăteau toți trei împreună. Dar îi plăcea și când mergea în fiecare casă, unde avea spațiul și lucrurile lui.
— E normal să simți dor sau să fii trist. Poți vorbi oricând cu mine sau cu mami despre orice simți, îi spuse tati, mângâindu-i părul.
— Pot să vă iubesc pe amândoi? întrebă Luca.
— Sigur că poți! răspunse tati. Inima ta e mare și poate ține iubire pentru amândoi. Și noi te iubim la fel de mult, oricând și oriunde.
Apoi, Luca închise ochii și adormi liniștit, știind că va merge mâine la mami și îi va povesti tot.
Capitolul 4: Agenda magică și inimă plină
A doua zi, Luca a ajuns din nou la mami. O îmbrățișă tare și îi arătă agenda.
— Uite ce am desenat cu tati! Și azi putem să scriem împreună ceva!
Mami luă agenda. Zâmbi când văzu podul curcubeu și adăugă un abțibild cu o inimă roșie.
— Să știi că, oriunde ești, amândoi te ascultăm. Dacă ai nevoie să vorbești sau să-ți spui gândurile, ne găsești mereu, îi spuse mami.
— Chiar dacă încerc să fiu curajos, uneori mă simt trist sau speriat, spuse Luca.
— E firesc, puiule. Important e să spui ce simți. Noi suntem aici, să ascultăm, îi răspunse mami, ținându-l de mână.
Luca se simțea ușor, ca un balon colorat. Își puse periuța cu mașini pe raftul din baie și ziua a continuat cu joacă, zâmbete și povestiri.
Seara, la final de zi, Luca deschise agenda și, împreună cu mami, desenă o inimă mare care unea cele două case. Apoi mami semnă jos, iar când va merge la tati, acolo va semna și el.
Înainte de culcare, Luca știa că, oricum s-ar schimba lucrurile, iubirea părinților e mereu acolo, ca un curcubeu peste două case și două periuțe de dinți.
Și inima lui era plină de curaj și liniște.
