Capitolul 1
Era o zi frumoasă de primăvară. Soarele strălucea pe cer, iar florile înfloreau în grădină. Trei fetițe se jucau împreună: Ana, Maria și Elena. Ana avea un zâmbet mare și îi plăcea să danseze. Maria era curajoasă și îi plăcea să exploreze. Elena avea o mică dificultate la mers, dar asta nu o oprea să se distreze.
„Hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea!” a spus Maria.
„Da! Eu voi număra!” a spus Ana, începând să numere cu voce tare. „Unu, doi, trei...”
Maria s-a ascuns în spatele unui copac mare, iar Elena s-a dus să se ascundă sub o bancă. Ana a terminat de numărat și a început să caute.
„Unde sunteți?” a întrebat ea, râzând.
„Aici!” a strigat Maria.
„Și eu!” a spus Elena, ieșind de sub bancă.
Capitolul 2
După ce s-au jucat, fetițele au decis să meargă la râu. Era un loc foarte frumos, cu apă limpede și pietre colorate. Ana a zis: „Haideți să aruncăm pietricele în apă!”
Maria a găsit o piatră mare și a aruncat-o. „Splat!” a făcut apa. Elena a vrut să arunce și ea, dar a fost puțin tristă.
„Nu pot să merg foarte bine,” a spus ea.
„Nu-i nimic, Elena! Te ajutăm!” a spus Ana, luându-i mâna.
Maria a venit și ea. „Hai să ne ajutăm, suntem prietene!”
Fetițele au decis să o ajute pe Elena să ajungă mai aproape de apă. Au mers încet, sprijinind-o pe Elena. Când au ajuns, Elena a zâmbit. „Mulțumesc, prietene!”
Capitolul 3
După ce s-au jucat la râu, fetițele s-au așezat pe iarbă. „A fost atât de frumos!” a spus Maria.
„Da, dar a fost și mai frumos pentru că v-am avut pe voi,” a spus Elena, cu ochii strălucind de bucurie.
Ana a zâmbit. „Prietenia este importantă. Ne ajutăm mereu!”
„Da! Suntem o echipă!” a spus Maria.
Fetițele s-au îmbrățișat și au promis că mereu se vor ajuta. Prietenia lor era ca un curcubeu: colorată și frumoasă.
Și așa, cele trei fetițe au continuat să se joace și să se ajute, învățând că prietenia este un dar special care trebuie îngrijit cu iubire.
