Capitolul 1
Andrei era un băiețel de patru ani. În fiecare dimineață, se trezea cu un zâmbet mare pe față. Astăzi, însă, era diferit. Andrei se simțea un pic obosit și nu avea chef de joacă. Mama lui l-a dus la doctor.
„Andrei, trebuie să te verificăm”, a spus mama cu voce blândă.
„De ce, mami?” a întrebat Andrei, cu vocea lui micuță.
„Pentru că vreau să te fac bine, dragul meu”, a răspuns mama.
După câteva ore, Andrei s-a trezit într-un loc nou. Era o cameră mare, plină de jucării și culori. Era spitalul. Andrei a privit în jur. Era un pic speriat, dar avea și o curiozitate mare.
„Bună!” a spus o fetiță cu părul blond, stând în patul de alături. „Eu sunt Mia. Și tu cine ești?”
„Sunt Andrei”, a răspuns el, mai încrezător.
„Ce ți s-a întâmplat?” a întrebat Mia.
„Nu știu exact. M-a dus mama la doctor și acum sunt aici”, a spus Andrei.
„E ok. Și eu sunt aici pentru că am avut o răceală. Dar acum mă simt mai bine”, a spus Mia cu un zâmbet.
Andrei a simțit că nu era singur. Era bine să aibă pe cineva cu care să vorbească.
Capitolul 2
În zilele care au urmat, Andrei a început să se împrietenească cu ceilalți copii din spital. Era și David, un băiat cu o pălărie mare, care adora să spună glume.
„De ce a trecut broasca strada?” a întrebat David.
„De ce?” a întrebat Andrei, curiozitatea crescândă.
„Pentru că voia să ajungă pe partea cealaltă!” a râs David.
Andrei a râs și el. Se simțea mai bine când era cu prietenii lui. Ziua trecea mai repede când povesteau și se jucau împreună.
„Hai să facem un desen mare pe perete!”, a propus Mia.
„Da, dar trebuie să cerem voie!”, a spus Andrei, gândindu-se la regulile spitalului.
„Întrebați-mă pe mine”, a venit o asistentă cu un zâmbet cald. „Dacă folosiți culori care se șterg, e în regulă.”
Au fost atât de fericiți! Au desenat flori, soare și chiar și un dragon care zbura pe cer. Andrei s-a simțit ca un artist!
„Uite, Andrei, ai făcut un soare mare!”, a spus Mia.
„Da! Și tu ai făcut flori frumoase!” a răspuns el.
A fost o zi plină de bucurie și râsete. Andrei a început să uite de frica lui.
Capitolul 3
Într-o zi, Andrei a primit vizita doctorului.
„Bună, Andrei! Cum te simți azi?” a întrebat doctorul cu un zâmbet.
„Bine! Mă joc cu prietenii mei”, a spus Andrei.
„Bravo! E important să te joci și să râzi”, a spus doctorul.
Apoi, doctorul a explicat că Andrei va avea nevoie de un tratament, dar că totul va fi bine.
„Când te întorci acasă, poți să îți arăți desenele”, a spus doctorul.
Andrei a zâmbit.
„Îmi doresc să mă fac bine, ca să pot să mă joc afară cu prietenii mei”, a spus el cu hotărâre.
Apoi, s-a uitat la Mia și David și a spus: „Haideți să ne ajutăm unii pe alții! Suntem o echipă!”
Mia a spus: „Da! Împreună suntem puternici!”
Cu fiecare zi care trecea, Andrei se simțea mai bine. A învățat că, deși era într-un loc nou, avea prieteni care îl susțineau.
În cele din urmă, Andrei a primit vestea cea bună: era sănătos! A sărit de bucurie.
„Ne vedem curând, prieteni!”, le-a spus el cu o mare îmbrățișare.
Mia și David i-au promis că se vor întâlni din nou.
Andrei a învățat că, chiar și atunci când lucrurile sunt dificile, prietenia și râsul pot face fiecare zi mai bună. A plecat acasă cu inima plină de bucurie și speranță.
