Era un super-erou pe nume Zâmbet. Zâmbet avea puteri ciudate. Putea să facă pe toată lumea să râdă. Dar, într-o zi, a apărut un super-vilain, pe nume Căzătură. Căzătură era foarte, foarte neîndemânatic.
„Zâmbet, eu voi fura toate jucăriile!” a spus Căzătură. „Nu poți să mă oprești!”
„Oh, da?!” a răspuns Zâmbet, zâmbind. „Hai să vedem!”
Căzătură a încercat să fure o jucărie, dar a căzut peste o cutie. „Bum!” a făcut cutia. Zâmbet a râs. „Căzătură, ești foarte amuzant!”
Căzătură s-a ridicat, a încercat din nou. A luat o minge. Dar mingea a sărit și l-a lovit în nas. „Auu!” a strigat el. Zâmbet a râs din nou. „Ești un super-vilain foarte special!”
Căzătură s-a supărat. „Nu mai râde! Voi folosi o plasă mare!” A aruncat plasa, dar s-a prins singur în ea. „Ajutor!” a strigat el.
Zâmbet a venit repede. „Căzătură, ai nevoie de ajutor?” a întrebat el, râzând.
„Da, te rog!” a spus Căzătură, roșind.
Zâmbet l-a ajutat să iasă din plasă. „Uite, Căzătură, poate să fie mai bine dacă râdem împreună!”
Căzătură a zâmbit timid. „Poate că râsul e mai bun decât planurile mele!”
Și așa, Zâmbet și Căzătură au început să râdă împreună. Au jucat și s-au distrat. La final, Căzătură a spus: „Sunt un super-vilain mai bun când râd!”
Zâmbet a zâmbit. „Și eu sunt un super-erou mai bun când râdem împreună!”
