Capitolul 1: Sunetul care nu se aude
În spatele cortinei roșii de catifea, Andrei, băiatul cu ochii mari ca două bomboane, stătea nemișcat pe un scăunel de lemn. Se uita la pantofii lui de circ, galbeni cu buline albastre, care păreau să râdă singuri la fiecare mișcare. Totuși, în acel moment, Andrei asculta ceva foarte special: liniștea dinaintea spectacolului!
"Gata, nu mai respir! Să nu stric liniștea," șopti el. Pe fundal, acrobații își întindeau degetele, clovnii își probau perucile, iar un elefant de pluș era încă legat cu o fundă. Dar Andrei asculta. Poate că, dacă era atent, prindea și un zumzet misterios!
"Ce faci acolo, filosofule?" îl întrebă Ionel, sonorizatorul circului, care ținea mereu la el o cutiuță plină cu butoane și fire colorate. "Ascult cum nu se aude nimic," răspunse Andrei, privind serios. "Ei bine, să știi că și liniștea e importantă pentru sunet! Fără ea, n-am ști când începe magia," îi zâmbi Ionel și îi făcu cu ochiul.
Din spatele cortinei, se auzeau pași veseli și chicoteli. Andrei știa că în câteva minute se va ridica draperia și lumea va râde, va aplauda și va fi uimită. Dar, pentru el, liniștea aceea era ca un balon care urmează să pocnească de bucurie.
"Știi ce-ar fi grozav?" întrebă Ionel. "Un steag al circului! Să fluture peste toți, să zică: <
Capitolul 2: Firul buclucaș și drapelul în devenire
Andrei alergă spre cutia cu materiale, unde erau tot felul de resturi: panglici lucioase, bucăți de stofă, clopoței sclipitori și o dantelă gălbuie care mirosea a lămâiță. Cu toții îl vedeau cum scormonea prin cutie, în timp ce șoptea: "Steagul meu trebuie să fie cel mai vesel din lume!"
"Ce faci acolo, artistule?" îl tachină Betty, domnișoara care mergea pe sârmă. "Fac steagul circului! Dar nu e simplu, când ai atâtea panglici care vor să danseze una cu alta," oftă Andrei, încercând să dezlipească două materiale care refuzau să se despartă.
Dintr-o dată, un fir roșu se agăță de nasul lui. "Uite, nas de clovn!" râse Betty. "Acum sigur aduci noroc circului." Andrei făcu o plecăciune comică. "Sunt clovnul steagurilor!"
"Tot ce-ți lipsește e un strop de muzică," veni Ionel, cu o portavoce micuță pe care o ținea ca pe o comoară. "Hai că pun o fanfară! Să ai ritm când cosești steagul." Din difuzoare, se auzi o muzică veselă. Acum, toate panglicile păreau că vor să danseze peste mâinile lui Andrei.
În timp ce coasea, Andrei se trezi cu o pisicuță acrobatică pe umăr, care încerca să fure o fundă. "Nu-i pentru tine, e pentru steag!" chicoti băiatul, dar pisica nu părea convinsă.
După vreo jumătate de oră, drapelul prindea formă: avea buline, stele, panglici și chiar un clopoțel la colț. "Acum trebuie să-l prezentăm ca la carte!" declară Andrei, cu nasul încă roșu de la firul buclucaș.
Capitolul 3: Culisele, locul unde râsul începe
În spatele scenei, toți erau ocupați. Clovnii își încălzeau zâmbetele în oglinzi, domnișoara cu elefantul de pluș căuta să-i așeze fundița, iar Ionel verifica, meticulos, fiecare buton de pe mixerul lui magic.
"Nu se aude nimic suspect," spuse el, punând cu grijă o cască pe ureche. "Asta-i semn de spectacol reușit!"
Andrei, cu drapelul lui, se strecură printre acrobați, clovni și tot felul de picioare pe vârfuri. "Vedeți că vine steagul circului!" anunță el. Toți se opreau o clipă să arunce o privire. "E mai colorat decât șosetele mele desperecheate," chicoti Ghiță, clovnul cel înalt. "Și are clopoțel! O să știe toată sala când vine magia."
Simina, fata care dresa porumbei, se apropie să atingă steagul. "Parcă aduce noroc," spuse ea. "Mai ales dacă-i pui și o pană de la Romeo, porumbelul meu norocos!"
Andrei îi mulțumi și lipi pana albă chiar în vârf. Suna lin, ca un zâmbet.
Dintr-odată, se auzi un clinchet. Steagul atinsese, din întâmplare, un microfon. Toată lumea se uită la Ionel: "Asta e o repetiție generală pentru râs?" întrebă el amuzat. "Da! Se pare că și steagurile pot face spectacol!"
Capitolul 4: Uimire, baloane și un steag cu personalitate
A venit momentul intrării mari. Luminile s-au stins, sala era plină ochi, iar un val de emoții trecea dintr-un colț în altul. Andrei ținea steagul cu ambele mâini și simțea gândăcei în stomac. "Respir adânc... și... să înceapă veselia!" își spuse el.
A pășit pe pistă cu pași mici și veseli, fluturând steagul. Muzica a pornit, Ionel era la post și apăsa butoanele exact la secundă. În timp ce Andrei învârtea steagul, clovnii dansau în jurul lui, acrobații făceau tumbe, iar elefantul de pluș, purtat de Betty, dădea din trompă ca și cum ar fi bătut din palme.
Publicul a izbucnit în râsete și aplauze, pentru că steagul, agățându-se din greșeală de o balerină, a scos-o pe aceasta într-un dans învârtit pe sfoară. "Steagul are minte proprie!" strigă Ghiță, încercând să nu se împiedice de șireturi. Toți se învârteau, strigau, glumeau și totul era un carusel de culoare și veselie.
La sfârșit, steagul s-a prins de un balon uriaș, care s-a ridicat ușor, ridicând și o pălărie de clovn. "Nu vă speriați, aici totul zboară de bucurie!" spuse Ionel în microfon, iar sala s-a cutremurat de râs.
Capitolul 5: Râsul care nu se oprește
După spectacol, toți s-au strâns în cerc, în spatele scenei, cu obrajii roșii de la atâta râs. Andrei ținea steagul, iar clovnii încercau să-i prindă clopoțelul pentru a-l pune pe nas.
"Astăzi, steagul nostru a fost mai haios decât un șir de gogoși cu dulceață!" strigă Betty, aruncând una dintre panglici în aer. Simina îi făcu cu ochiul: "Și ai adus noroc, Andrei! Toți au râs cât pentru o săptămână întreagă!"
Ionel, cu vocea lui calmă, concluzionă: "Sunetul cel mai frumos din circ e râsul. Și astăzi, el a sunat mai tare ca oricând, mulțumită unui băiat curajos, unui steag vesel și... unui sonorizator atent!"
Andrei făcu o plecăciune, cu steagul fluturând. Toți izbucniră într-un râs atât de mare, încât până și cortina a început să tremure de veselie. Și, printre chicoteli și aplauze, băiatul nostru știa că magia circului nu e doar pe scenă, ci și în hohotele de după.
Așa că, acolo, în culisele colorate, cu steagul în vânt și prietenii aproape, Andrei a învățat că cel mai frumos spectacol e cel în care toți râd împreună, fără nicio grijă, cu inima plină de JOIE!
