Capitolul 1: Fulgii care dansează
Geamul camerei era plin de aburi, iar afară, fulgii de zăpadă se roteau ca niște confeti. Maria stătea cocoțată pe pervaz, cu obrajii lipiți de geam, și privea spre curtea luminată de felinare. Era 31 decembrie, iar în casa lor mirosea a cozonac și a portocale.
„Azi e ziua cea mare!” a anunțat Maria cu glas cristalin. „Diseară trecem în anul nou!”
Pe canapea, două prietene râdeau și ronțăiau biscuiți: Sofia, mereu cu o floare în păr, și Ana, cu ochelari albaștri și un zâmbet larg.
„Știi să zici ‘La mulți ani' și în altă limbă?” a întrebat Sofia, balansându-și picioarele.
Maria a dat din cap, rușinată.
„Eu știu în engleză!” a spus Ana, ridicând două degete ca la școală. „Happy New Year!”
Sofia a scotocit printr-o pungă cu confeti. „Noi de ce să nu știm mai multe? Hai să învățăm până la miezul nopții! Și să zicem ‘La mulți ani' în cât mai multe limbi!”
Maria a sărit de pe pervaz. „Pariu că reușim! Și după, ieșim să dăm noroc cu toată lumea din bloc!”
Capitolul 2: Vânătoarea de cuvinte
Cele trei fete au deschis tableta, hotărâte să găsească cele mai frumoase urări din lume. Au început cu italiană: „Felice Anno Nuovo!” a rostit Sofia cu accent, gesticulând din mâini.
„În franceză?” a întrebat Maria, apăsând rapid pe ecran.
Ana a citit cu glas serios: „Bonne année!” și celelalte au repetat, chicotind.
Apoi au trecut la germană: „Frohes neues Jahr!” și la spaniolă, unde au exersat cu veselie: „¡Feliz Año Nuevo!”
Când au ajuns la japoneză, s-au oprit din râs, căci părea complicat.
„Asta-i tare! Akemashite omedetou!” Maria a încercat să spună și a ieșit cam stâlcit, dar fetele au aplaudat-o.
Cuvintele curgeau ca niște clopoței, iar fiecare limbă părea un mic mister descoperit. Până și pisica, Lilu, părea să asculte atentă, torcând pe covor.
„Am putea face și bilețele cu urări!” a propus Sofia, întinzând mâna după pixuri colorate.
Așa că au început să scrie, pe hârtii mici, fiecare urare nou învățată. Ana le-a lipit apoi de lampioane din hârtie, pe care le-au așezat în jurul camerei.
Capitolul 3: Răvașele norocoase
Se lăsa încet seara, iar luminițele de la ferestrele vecinilor sclipeau ca stelele într-un cer de bloc. Fetele au adunat răvașele, le-au pus într-o cutie colorată și s-au așezat în cerc pe covor, în jurul bradului.
„Hai să inventăm și noi un ritual!” a zis Maria, cu ochii mari de entuziasm. „Să tragem fiecare câte un bilețel din cutie, să spunem urarea cu voce tare și apoi să ne dorim ceva bun pentru noul an.”
Ana a închis ochii, a amestecat cutia și a tras un bilet: „Bonne année!” a spus, strâmbându-se comic ca un francez. „Îmi doresc să mănânc și mai multe clătite în 2024!”
Sofia a tras și ea: „¡Feliz Año Nuevo!” și a chicotit. „Eu vreau să primesc un câine mic, alb ca zăpada!”
Maria a găsit un bilet cu semne ciudate. „Akemashite omedetou!” a zis cu mândrie. „Și eu vreau să călătoresc la munte cu voi două!”
Fetele au izbucnit în râs, apoi s-au luat de mână, simțind cum magia serii le unește și mai tare.
Capitolul 4: Surpriza de la miezul nopții
Timpul trecea repede: au jucat board games, au decorat farfurii cu prăjituri și au trimis mesaje de „La mulți ani!” rudelor. Înainte de miezul nopții, au ieșit pe palier, fiecare cu căciula trasă pe urechi și lampioane în mâini.
Blocul era liniștit, dar, la fiecare ușă, au bătut încet și au rostit urările colorate, pe rând:
„Happy New Year!”
„Buon anno!”
„Frohes neues Jahr!”
Unii vecini au zâmbit mirați, dar toți au primit cu drag urările. Doamna de la etajul trei le-a oferit mandarine, iar bătrânul domn de la parter le-a povestit cum a sărbătorit el Revelionul când era copil.
„Ce fain e să împărțim bucurie!” a șoptit Sofia, urcând scările cu obrajii roșii.
Când clopotele au bătut de miezul nopții, fetele au ieșit pe balcon, unde cerul s-a aprins de artificii. S-au îmbrățișat și fiecare a spus, în limba preferată, urarea ei pentru noul an.
Capitolul 5: Prietene la nesfârșit
După artificii, s-au întors în cameră, obosite dar fericite. S-au așezat sub pătură, fiecare cu câte o cană de ciocolată fierbinte.
„Am învățat atâtea urări azi,” a spus Maria, privind lampioanele cu răvașe. „Dar cel mai mult mi-a plăcut că am fost împreună.”
„Asta e cea mai frumoasă urare,” a zis Ana. „Să fim prietene mereu și să aducem fiecare an cu zâmbet!”
Sofia s-a ridicat și a agitat mâna către prietene – o mișcare largă, de rămas-bun și de întâmpinare a noului an.
„Bun venit, 2024! Să fim sănătoase și vesele!” a strigat ea, iar fetele au izbucnit iar în râs.
În liniștea blândă a nopții, cu zăpada dansând în continuare pe la ferestre, cele trei fete au adormit cu inimile ușoare și cu gânduri luminoase.
Undeva, pe pervaz, pisica Lilu a tors încet, ca să le păzească visele, iar noul an și-a făcut loc, printre urări, confeti colorate și o mână veselă care se agita în aer, semn că prietenia lor va dura pentru totdeauna.
