Era o zi frumoasă de Paște. Soarele strălucea, iar cerul era albastru. Ana, o fetiță de trei ani, era foarte încântată. „Astăzi facem vânătoare de ouă!” a spus ea cu zâmbetul pe buze.
Ana a ieșit în grădină. Grădina era plină de flori colorate. „O să ascund ouăle în cele mai frumoase locuri!” a gândit ea. A început să ascundă ouăle de ciocolată. Un ou în spatele unui copac, un altul sub o floare.
Apoi, a chemat pe prietenii ei. „Hai, veniți! E vremea de vânătoare!” a strigat Ana. Prietenii au venit repede. „Ura! Ouă de Paște!” au spus ei.
„Unde sunt ouăle?” a întrebat Mihai. Ana a zâmbit. „Sunt ascunse! Trebuie să căutăm!”
Și au început să caute. Au găsit un ou sub o frunză. „Uite, am găsit unul!” a spus Maria. „Bravo, Maria!” a spus Ana.
Au continuat să caute. Un ou era pe un balansoar. „Aici e unul!” a strigat Radu. „Ce bine!” a spus Ana.
La un moment dat, au găsit un ou mare, colorat. „Wow!” au spus toți. „Ce ou frumos!”
Ana a zâmbit. „Este un ou magic! Să ne bucurăm de Paște!”
Toți au râs și s-au îmbrățișat. Au mâncat ouăle și s-au jucat până seara. „A fost cea mai bună zi de Paște!” a spus Ana.
Și toți au fost foarte fericiți.
