Capitolul 1: O lume de vis
Într-o pădure verde și plină de flori colorate, trăia o fetiță pe nume Albă ca Zăpada. Era o fetiță cu părul negru ca abanosul și cu tenul alb ca laptele. Albă ca Zăpada era foarte bună și avea un zâmbet care aducea soarele pe chipul tuturor celor care o întâlneau. În fiecare zi, ea mergea să adune flori și să vorbească cu animalele pădurii.
Într-o zi, în timp ce aduna flori, a întâlnit un iepuraș mic și jucăuș. "Bună, iepurașule!" a spus Albă ca Zăpada. "Ce faci astăzi?" Iepurașul a sărit de bucurie și a răspuns: "Mă joc și adun morcovi! Vrei să mă ajuți?"
Albă ca Zăpada a zâmbit și a răspuns: "Sigur că da! Împreună, vom face o grămadă mare de morcovi!" Așa că cei doi prieteni au început să adune morcovi, râzând și jucându-se, când deodată, au auzit o voce puternică venind din pădure.
Capitolul 2: O voce misterioasă
"Albă ca Zăpada! Albă ca Zăpada!" striga vocea. Era vocea Reginei, mama ei, care era supărată. "Vino imediat acasă! Am nevoie de tine!" Albă ca Zăpada a privit spre iepuraș. "Ce se întâmplă, oare?" a întrebat ea, îngrijorată.
Când a ajuns acasă, Regina i-a spus: "Albă ca Zăpada, trebuie să devii mai înțeleaptă. Oamenii din regatul nostru nu sunt fericiți! Există multă neînțelegere și supărare. Trebuie să îi ajutăm!"
Albă ca Zăpada s-a gândit puțin. "Dar mama, eu sunt doar o fetiță. Cum pot eu să ajut?!" Regina a zâmbit și a spus: "Fiecare fetiță poate aduce bucurie și înțelepciune. Trebuie să îți folosești inima bună!"
"Ai dreptate, mama! Voi face tot ce pot!" a spus Albă ca Zăpada, hotărâtă. Astfel, a plecat din nou în pădure, hotărâtă să ajute oamenii din regat.
Capitolul 3: Întâlnirea cu piticii
În pădure, Albă ca Zăpada a întâlnit șapte pitici care se certau. Fiecare avea o părere diferită despre cum ar trebui să fie conducerea regatului. "Eu cred că ar trebui să avem un rege puternic!" a spus unul dintre ei. "Nu, eu cred că ar trebui să avem o regină bună!" a strigat altul.
Albă ca Zăpada s-a apropiat de ei și a spus: "De ce nu vorbiți cu toții și ascultați-vă unii pe alții?" Piticii s-au uitat la ea surprinși. "Dar noi nu putem fi de acord!" a spus unul dintre ei.
"Poate că trebuie să încercați să găsiți un numitor comun," a propus Albă ca Zăpada. "Hai să facem un joc! Fiecare să spună ce îi place și apoi să vedem cum putem lucra împreună!"
Piticii au început să vorbească și, cu fiecare istorisire, au realizat că au mai multe în comun decât credeau. Au început să râdă și să își spună povești amuzante. Astfel, s-au unit și au hotărât să facă o petrecere în pădure pentru a sărbători prietenia lor.
Capitolul 4: Petrecerea bucuriei
Albă ca Zăpada și piticii au început pregătirile pentru petrecere. Au adunat flori, au copt prăjituri și au adus cele mai frumoase fructe. Când totul era gata, au invitat toate animalele din pădure și pe toți oamenii din sat.
Petrecerea a fost plină de muzică, dans și râsete. Oamenii și animalele au început să comunice, să râdă și să se bucure împreună. Albă ca Zăpada a dansat cu iepurașul, iar piticii au cântat și au povestit.
Regina, văzând cât de fericiți erau toți, a venit să se alăture distracției. "Bravo, Albă ca Zăpada! Ai adus bucurie și unitate în regat!" a spus ea, mândră de fiica ei.
Albă ca Zăpada a zâmbit și a spus: "Asta se întâmplă când ascultăm cu inima și lucrăm împreună!" Toți au aplaudat și au strigat: "Ura pentru Albă ca Zăpada!"
Capitolul 5: Lecția prieteniei
De atunci, Albă ca Zăpada a continuat să ajute oamenii din regat. A învățat că fiecare persoană are o poveste importantă de spus și că, atunci când ascultăm și ne ajutăm unii pe alții, putem face lumea un loc mai bun.
Așa că, fiecare dată când cineva se simțea trist sau supărat, Albă ca Zăpada era acolo, cu un zâmbet cald și o ureche ascultătoare. Piticii au devenit cei mai buni prieteni ai ei și împreună au creat o comunitate unită și fericită.
Și astfel, Albă ca Zăpada a învățat că puterea adevărată nu vine din puterea de a controla, ci din puterea de a iubi, de a asculta și de a aduce fericire în viețile celorlalți.
Și toate animalele și oamenii din regat au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, învățând în fiecare zi să fie buni și să se ajute unii pe alții.
