A fost odată ca niciodată un tânăr pe nume Andrei. Andrei era curios și visător. Într-o zi, el a găsit o ușă mică în grădina bunicii. Ușa era acoperită cu flori colorate și strălucea sub soare.
„Ce frumoasă e ușa asta!” a spus Andrei. A deschis ușa și a pășit într-o lume magică. Acolo, copacii cântau și florile dansau. Andrei s-a bucurat și a râs.
„Bun venit, Andrei!” a spus o zână mică, zburând aproape. „Eu sunt Zâna Albastră. Vrei să vezi tărâmul nostru?”
„Da, te rog!” a zis Andrei, zâmbind.
Zâna Albastră l-a condus pe Andrei prin pădurea fermecată. Animalele vorbeau și râdeau. Un iepuraș vesel i-a dat o floare lui Andrei. „Aceasta este floarea curajului,” a spus iepurașul.
Andrei a ținut floarea aproape. „Mulțumesc, iepurașule!” a spus el. S-a simțit mai curajos și mai fericit.
Zâna l-a dus la o petrecere mare. Toate zânele și animalele dansau sub lumina lunii. „Hai să dansăm!” a spus Zâna Albastră. Andrei a dansat și s-a simțit ca într-un vis.
Când s-a făcut noapte, Andrei a știut că e timpul să se întoarcă. „Mulțumesc pentru aventură,” a spus el.
„Vino oricând, Andrei!” a spus Zâna Albastră. „Floarea ta îți va aminti mereu de curaj.”
Andrei a trecut prin ușă înapoi în grădină. Cu floarea în mână, a știut că magia și curajul sunt mereu aproape, chiar și în lumea sa.
Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
