A fost odată o tânără cu părul ca razele de soare. Ea mergea desculță prin pădurea veselă, unde păsările cântau „cip-cirip” și frunzele făceau „foș-foș”. Într-o zi, tânăra a găsit o floare mare, care strălucea ca o stea. „Bună, floare!” a zis ea. Floarea a clipit „clinc-clinc” și a răspuns: „Hai să râdem împreună!”
Tânăra a râs „hi-hi-hi”, iar floarea a dansat „hop-hop”. Deodată, dintr-un tufiș, a apărut un iepuraș. „Țop-țop”, a sărit iepurașul și a spus: „Pot să vin și eu?” Tânăra a bătut din palme: „Desigur, iepuraș!” Toți au sărit împreună, iar pădurea a cântat „la-la-la”.
Soarele a coborât printre crengi și a făcut totul auriu. Tânăra a privit cerul și a șoptit: „Ce frumos e aici!” Un fluture albastru a zburat „fâlfâi-fâlfâi” și a spus: „Ești bună, tânără! Magia e în inima ta”. Tânăra a zâmbit larg, iar inima ei a făcut „bum-bum” de bucurie.
Seara, stelele au licărit „clipi-clipi”. Tânăra, floarea, iepurașul și fluturele s-au așezat pe iarbă moale. Au ascultat vântul „șușu-șușu” și au visat frumos.
La final, tânăra a spus: „Când suntem buni, lumea strălucește!”
Morala: Bunătatea aduce mereu lumină în suflet și bucurie în lume.
