Capitolul 1: Prima zi de vacanță de iarnă
Era luni dimineață și fulgii de zăpadă cădeau liniștiți peste oraș. Vlad, Andrei, Darius și Matei se uitau pe geam, cu ochii mari și obrajii lipiți de sticlă. În camera caldă mirosea a ciocolată fierbinte și biscuiți proaspăt scoși din cuptor. Vlad, care era în scaunul lui cu rotile, zâmbea larg.
„Uite câtă zăpadă! Să facem o aventură azi”, a zis Darius, care mereu avea idei trăsnite.
„Dar ce fel de aventură?” s-a mirat Andrei, scuturându-și părul, pe care deja se topiseră câțiva fulgi fugiți din vânt.
„Hai să mergem cu trenulețul turistic din parc! E ca un mic tren adevărat, dar merge încet, să vedem totul”, a propus Matei, privindu-i pe băieți cu ochi strălucitori.
Vlad a bătut din palme încântat. „Și putem lua fiecare câte o geantă și să sortăm lucruri pe drum. Să vedem cine găsește cele mai multe tipuri de obiecte de iarnă!”
Băieții au râs și au început să se îmbrace cu haine groase: fulare pufoase, căciuli colorate, mănuși moi. S-au ajutat unul pe altul, glumind: „Andrei, ai pus mănușa pe cap!” sau „Matei, ți-ai legat fularul ca pe o coadă de iepure!”
Când au ieșit afară, frigul i-a înțepat ușor, dar râsetele lor au încălzit aerul. Zăpada scârțâia sub roți și sub ghete, iar obrajii li se făcuseră roșii ca merele coapte.
Capitolul 2: Trenulețul magic al iernii
În parc, trenulețul îi aștepta, colorat cu roșu și verde, cu aburi mici ieșind vesel din coș. Șoferul, un domn cu obraji rumeni, le-a deschis ușa și a zâmbit larg: „Bun venit la bordul trenulețului iernii! Sunteți gata de drum?”
„Da!” au răspuns băieții în cor.
S-au așezat toți pe bănci moi. Vlad, în scaunul lui special, a avut loc lângă fereastră, să vadă fiecare fulg. Au pornit încet, cu clopoței sunând vesel la fiecare oprire.
La fiecare stație, băieții coborau doar pentru câteva minute și căutau obiecte de iarnă: o mănușă uitată pe o bancă, o crenguță de brad cu zăpadă, un morcov minuscul de la un om de zăpadă, o pălărie mică, și chiar o sanie mică din lemn. Fiecare punea obiectele găsite în geanta lui și le sortau: „Asta e pentru categoria ‘accesorii de iarnă', asta e ‘natură de iarnă', iar asta e ‘jucării de iarnă'!”
„Ce haioase sunt toate, parcă fiecare are o poveste!”, a spus Matei. Darius a râs: „Uite, morcovul ăsta e așa mic, parcă e nasul pentru un om de zăpadă-pitic!”
Când au terminat de sortat, trenulețul a pornit mai departe. Prin ferestrele aburite, copiii au văzut copaci acoperiți de zăpadă, păsări care ciuguleau semințe, și oameni care se salutau vesel cu fularele fluturând.
Capitolul 3: Surpriza de la ultima stație
La ultima stație, șoferul le-a zis cu voce caldă: „Am o surpriză pentru voi. Aici, la Căsuța Zăpezii, este o masă plină cu ceai cald și prăjituri cu scorțișoară.”
Băieții au sărit în sus de bucurie. Înăuntru era cald, iar masa era plină de bunătăți. Vlad a gustat dintr-o prăjitură și a zâmbit: „E ca un nod de dulceață la capătul unei zile reci!”
Apoi s-au așezat, și-au scos obiectele găsite și le-au aranjat în categorii pe masă. Au râs de fiecare poveste inventată pentru fiecare obiect: căciulița putea fi a unui spiriduș grăbit, crenguța era bagheta magică a iernii, iar mănușa găsită era, desigur, pierdută de Moș Crăciun în graba lui.
În timp ce glumeau și povesteau, prietenia lor părea că înmoaie orice frig. Afară ningea ușor, iar înăuntru era liniște și căldură.
Capitolul 4: Înapoi acasă și promisiunea
Când s-au întors spre trenuleț, era deja seară. Luminile orașului sclipeau ca niște stele căzute pe pământ. În trenuleț, băieții s-au uitat pe geam, obosiți, dar fericiți.
„Știți ce am învățat azi?” a întrebat Andrei, privindu-i pe ceilalți. „Că și dacă afară e frig și zilele-s scurte, putem să facem fiecare zi să fie plină de râsete și de aventuri.”
Darius a chicotit: „Și că morcovii mici aduc noroc la omuleții de zăpadă!”
Vlad a zâmbit larg: „Și că dacă suntem împreună, nicio iarnă nu e prea rece.”
Când au ajuns acasă, părinții îi așteptau cu brațele deschise și pături moi. Toate obiectele sortate au rămas pe masă, ca niște comori de iarnă.
Înainte să adoarmă, Vlad și-a promis în gând: „Mâine dimineață, o să ne trezim, o să sortăm iarăși, și o să râdem din nou, orice vreme ar fi afară.”
Așa, cu inima plină de liniște și de prietenie, băieții au adormit liniștiți, știind că iarna poate fi oricând frumoasă, dacă ai curaj să vezi partea veselă și dacă nu te temi să râzi, chiar și când afară e gri.
