Capitolul 1: Plecarea curajoasă a Linei
Lina era o fetiță curajoasă, cu ochi mari și păr cârlionțat ca norii pufoși. Lina visa să fie exploratoare. În fiecare zi, își punea pălăria ei roșie și spunea: „Astăzi voi descoperi ceva nou!” Într-o dimineață, Lina a găsit pe podea o hartă veche. Harta era plină de linii colorate, munți albaștri și păduri verzi. În mijlocul hărții scria: „Valea Curcubeului Fermecat”.
Lina a sărit în sus de bucurie. „Ce aventură minunată! Vreau să găsesc Valea Curcubeului!” a spus Lina cu voce veselă. Dar nu știa cum să ajungă acolo. Dintr-o tufă, a ieșit Agi, un iepure mic și prietenos, cu urechi lungi și o eșarfă galbenă. Agi s-a aplecat și a șoptit: „Te pot ajuta, Lina! Eu cunosc drumul spre Valea Curcubeului!”
Lina și Agi s-au prins de mână. Au pornit împreună pe drum, cu pași mici, dar curajoși. Soarele strălucea blând, iar păsărelele cântau vesel.
Lina a spus: „Nu mi-e teamă! Sunt curajoasă!” Agi a zis: „Eu sunt aici, Lini! Hai, mergem înainte!” Și au plecat împreună, în lume, spre necunoscut.
Capitolul 2: Pădurea cu Copaci Vorbitori
Lina și Agi au intrat într-o pădure deasă, unde copacii erau foarte înalți, cu frunze mari ca niște umbrele. Copacii șușoteau între ei: „Cine sunt acești mici exploratori? Ce caută aici?” Lina a zâmbit și le-a spus: „Vreau să ajung în Valea Curcubeului Fermecat!”
Dintr-o dată, o crenguță s-a mișcat și a apărut Zgripți, vulpea vicleană, cu ochii sclipitori și coada stufoasă. Zgripți era invidioasă pe Lina, pentru că și ea voia să ajungă prima în Valea Curcubeului. Zgripți a spus răutăcioasă: „Nu puteți trece! Drumul e doar pentru cei care nu se tem!”
Lina s-a uitat la Agi. Agi i-a spus: „Putem face față! Suntem curajoși!” Lina a respirat adânc. Și-a amintit de bunătatea ei și a zis: „Zgripți, vrei să mergi cu noi? Împreună e mai frumos!”
Dar Zgripți nu voia să fie prietenă. A pus o capcană, lăsând pe jos o grămadă de conuri. „Păziți-vă, să nu călcați pe conuri!” a râs Zgripți. Dar Lina era atentă. S-a uitat bine și a spus: „Agi, să sărim peste conuri! Să le ocolim ușor!”
Agi a sărit, Lina a sărit, și au reușit să treacă. Au arătat curaj și atenție. Pădurea a început să aplaude cu frunzele. „Bravo, Lina! Bravo, Agi! Mergeți mai departe!”
Capitolul 3: Râul cu Ape de Sticlă
Lina și Agi au ajuns la un râu care curgea repede, ca o panglică lucioasă. Apa era limpede, iar pești aurii săreau din loc în loc. „Cum trecem râul?” a întrebat Lina. Agi s-a gândit puțin. „Putem construi o plută cu bețe și frunze!”
Au adunat bețe din pădure și frunze late. Lina a legat bețele cu fire de iarbă. Au făcut o plută mică și veselă. „Ține-mă strâns de urechiușe!” a zis Agi, zâmbind. Lina l-a ținut bine. Au pornit pe plută, plutind încet pe apa rece.
Din tufiș a ieșit iar Zgripți, vulpea cea vicleană. A încercat să lovească pluta cu o creangă. „Nu veți ajunge pe mal!” a strigat Zgripți. Dar Lina nu s-a speriat. A spus tare: „Suntem curajoși! Nu ne oprim!”
Agi a împins pluta cu laba lui puternică. Lina a strigat: „Haide, Agi! Putem reuși!” Pluta s-a clătinat, dar nu s-a răsturnat. Au trecut râul împreună, cu inimile pline de curaj.
Pe mal, s-au bucurat: „Am trecut râul! Suntem mai aproape de Valea Curcubeului!”
Capitolul 4: Valea Curcubeului Fermecat
După drum lung și multe aventuri, Lina și Agi au ajuns la poarta Văii Curcubeului. Poarta era făcută din flori colorate, iar pe cer se arcuia un curcubeu uriaș. Totul era strălucitor și plin de lumină.
Lina a bătut la poartă. Poarta s-a deschis cu un clinchet vesel. Înăuntru, toate animalele prietenoase le-au întâmpinat cu aplauze și cântece. Iepurașii săreau, păsărelele ciripeau, iar fluturii zburau în cercuri colorate.
Dar, sub un copac, stătea tristă Zgripți. Nu reușise să intre prima. Lina s-a uitat la ea și, cu inima bună, a spus: „Vrei să vii cu noi, Zgripți? Toți putem fi prieteni aici!” Zgripți a lăcrimat puțin și a spus: „Aș vrea... Dar am fost rea.”
Lina a zâmbit larg: „Toți greșim uneori. Dar putem fi buni acum. Hai cu noi!” Zgripți s-a alăturat, iar animalele au sărit de bucurie. Acum erau toți prieteni.
Lina, Agi și Zgripți au alergat prin iarbă, au cules flori, au dansat sub curcubeu. Cu fiecare pas, Valea era tot mai minunată: copaci cu fructe strălucitoare, lacuri albastre ca cerul, și dealuri acoperite cu flori parfumate.
Ziua s-a terminat cu un picnic vesel. Lina a spus tare: „Am fost curajoși! Am fost isteți! Și am avut răbdare!” Agi a adăugat: „Împreună, orice e posibil!” Zgripți a zis încetișor: „Sunt fericită că am prieteni!”
Din acea zi, Lina a rămas exploratoare, iar cei trei prieteni au pornit mereu în noi aventuri. Și oriunde mergeau, erau curajoși, buni și plini de veselie.
Sfârșit!
