Capitolul 1: Orașul Culorilor și Eroul Fulgerel
Într-un oraș mare, plin de clădiri înalte ca niște căsuțe de cuburi și străzi vesele ca niște panglici colorate, trăia un super-erou foarte special. Se numea Fulgerel. Fulgerel era mereu zâmbitor și avea ochii ca două stele albastre. Părul lui era galben ca soarele, și purta mereu o pelerină roșie, lungă, care flutura ca o aripă de fluture când alerga. Costumul lui era verde, cu fulgere galbene desenate pe piept, iar cizmele lui erau portocalii ca portocalele dulci.
Fulgerel avea o putere minunată: putea să alerge mai repede decât vântul! Când alerga, lăsa în urmă o dâră de lumină, ca un curcubeu. Dar nu era tot! Fulgerel putea să audă cuvinte de la foarte, foarte departe. Dacă cineva spunea „ajutor!”, Fulgerel auzea imediat. El era mereu gata să ajute.
Orașul Culorilor era un loc vesel. Aici trăiau oameni buni, animale jucăușe și multe păsări cântătoare. Copiii se jucau pe străzi, iar florile dansau în vânt. Dar, uneori, chiar și în orașele vesele, se întâmplă lucruri care au nevoie de un super-erou.
Într-o dimineață, când soarele răsărea și colora norii în roz și portocaliu, Fulgerel aude un sunet trist. Era un „ajutor!” care venea de la parcul mare din oraș.
Capitolul 2: Criza din Parcul Mare
Fulgerel a pornit rapid, pelerina lui zburând în aer. Pe drum, a văzut copiii oprindu-se să-l privească. Toți știau că Fulgerel e eroul lor. El le zâmbea larg și le făcea cu mâna. Apoi, a alergat și mai tare, și mai repede, până a ajuns în parcul mare.
În parc era multă agitație. Copacii tremurau, păsările zburau speriate, iar pe aleea de lângă lac, o mulțime de oameni priveau îngrijorați spre apă. O barcă mică plutea pe lac, iar în barcă era un băiețel care nu știa să vâslească. Barca se învârtea, se învârtea și nu se apropia de mal.
Fulgerel a privit atent. Era timpul să fie un super-erou! S-a uitat la apă, la băiețel și la oamenii din jur. Apoi, a făcut un plan. Fulgerel era rapid, dar era și isteț. Știa că nu poate sări în apă, pentru că nu avea aripi de pește. Dar putea folosi o frânghie lungă, pe care o purta mereu la el.
A strigat: „Nu vă faceți griji! Fulgerel vă ajută!” Oamenii au aplaudat. Fulgerel a alergat pe mal, a legat frânghia de un copac și a aruncat celălalt capăt spre barcă. Băiețelul a prins frânghia. Fulgerel a tras cu putere, încet-încet, și barca s-a apropiat de mal. Când băiețelul a ajuns la țărm, toți au început să aplaude și să râdă fericiți.
Băiețelul a sărit din barcă și l-a îmbrățișat pe Fulgerel. „Mulțumesc, Fulgerel! Ești cel mai bun!” Fulgerel l-a mângâiat pe cap și i-a zis: „Întotdeauna să ceri ajutor când ai nevoie. E curajos să ceri ajutor!”
Capitolul 3: Planul Malefic al Domnului Umbrelă
În timp ce oamenii se bucurau și Fulgerel râdea cu copiii, deasupra orașului apărea un nor negru. Din nor a coborât Domnul Umbrelă, un om ciudat, cu o pălărie mare și o umbrelă uriașă. Domnul Umbrelă era mereu posomorât și nu îi plăcea când alții erau fericiți. El voia să oprească toate culorile și să facă orașul gri.
Domnul Umbrelă a deschis umbrela și a început să sufle vânt rece peste oraș. Vântul a luat culorile florilor, a făcut clădirile să pară palide și a speriat animalele. Fulgerel a simțit că ceva nu e bine. A privit spre cer și a văzut norul negru și umbrela mare.
Fulgerel știa că trebuie să facă ceva. El era super-eroul orașului! A adunat copiii și le-a spus: „Nu trebuie să ne fie frică. Împreună suntem puternici!” Toți copiii au dat din cap și au zâmbit. Fulgerel avea nevoie de ajutorul tuturor.
Apoi, Fulgerel a alergat atât de repede încât a făcut vântul să se rotească în jurul lui. Pelerina lui a strălucit ca un curcubeu. Copiii au început să cânte un cântec vesel, iar păsările au început să zboare din nou.
Domnul Umbrelă a văzut asta și s-a încruntat. Dar Fulgerel nu s-a oprit. El a alergat în jurul norului, și norul a început să dispară. Culorile au început să se întoarcă. Florile s-au trezit, casele și-au recăpătat nuanțele vesele, iar oamenii au râs din nou.
Domnul Umbrelă a încercat să fugă, dar Fulgerel a fost mai rapid. L-a prins de umbrelă și i-a spus: „Nu poți lua fericirea oamenilor. Fiecare zi poate fi frumoasă dacă vrem să fie frumoasă!” Domnul Umbrelă a privit în jos și a oftat. Fulgerel i-a dat o floare colorată și i-a spus: „Chiar și tu poți fi fericit, dacă încerci!”
Domnul Umbrelă a zâmbit timid și a plecat, iar orașul a rămas plin de culoare și veselie.
Capitolul 4: Lecția lui Fulgerel
După ce totul s-a liniștit, Fulgerel s-a așezat pe o bancă, lângă copiii care se jucau. A privit la cerul albastru, la norii pufoși și la păsările care zburau. A simțit căldura soarelui și a zâmbit larg.
O fetiță s-a apropiat de el și l-a întrebat: „De ce ești mereu fericit, Fulgerel?” Fulgerel a răspuns: „Sunt fericit pentru că ajut oamenii. Sunt fericit pentru că am prieteni. Sunt fericit pentru că fiecare zi e o aventură nouă!”
Copiii au dat din cap. Au înțeles că Fulgerel nu era doar puternic și rapid. Fulgerel era bun, curajos și mereu gata să ajute. El știa că împreună, oamenii pot face lucruri minunate.
În fiecare zi, Fulgerel mergea prin oraș, alerga pe străzi, asculta cu atenție și ajuta oriunde era nevoie. Când copiii nu știau cum să împartă o jucărie, Fulgerel îi învăța să fie prietenoși. Când cineva era trist, Fulgerel spunea o glumă amuzantă și făcea pe toată lumea să râdă. Când era o problemă mare, Fulgerel făcea un plan și cerea ajutorul tuturor.
Orașul Culorilor era mereu în siguranță cu Fulgerel. Toți știau că pot conta pe el. Dar Fulgerel știa și el că poate conta pe prietenii lui, pe copii, pe oameni și pe toți cei buni.
La finalul fiecărei zile, Fulgerel privea orașul de pe acoperișul cel mai înalt. Se uita la luminile care se aprindeau, la stelele care sclipeau și spunea: „Fiecare zi e o zi bună pentru a fi un super-erou!”
Și așa, cu fiecare zi care trecea, Fulgerel și prietenii lui făceau orașul tot mai frumos și mai vesel. Pentru că, atunci când ești bun, curajos și ajuți, lumea devine un loc magic. Și toți pot fi super-eroi, dacă vor și dacă încearcă, în fiecare zi.
