Dimineața veselă la cabinet
În fiecare dimineață, doamna doctor Mara își pune halatul alb, moale ca norii, și pornește veselă spre școală. Pe ușă, copiii o întâmpină cu zâmbete, iar Mara le răspunde cu un „Bună dimineața!”. Cabinetul ei este mic, cu pereți colorați și desene cu animale vesele. Pe birou se odihnesc stetoscopul, lanterna și cutia magică cu plasturi de toate culorile.
Astăzi este o zi specială: Mara va întâlni clasa celor mai curioși copii. Fiecare își așteaptă cu nerăbdare rândul să vadă cum arată gâtul dinăuntru. Unii copii se întreabă dacă acolo locuiesc omuleți mici sau poate un pitic care cântă atunci când tușim. Mara zâmbește și se pregătește să le arate că, de fapt, gâtul este un drum pufos pe unde trece vocea și hrana.
Vizita clasei vesele
Primul intră Luca, băiatul cu obraji ca merele roșii. Este puțin emoționat, dar Mara îl așteaptă cu o voce blândă:
— Bună, Luca! Știi ce vom face azi? Vom face o excursie în gâtul tău ca niște mici exploratori!
Luca chicotește și deschide larg gura. Mara pornește lanterna care luminează ca o rază de soare mică și prietenoasă. Privește cu atenție, ca un detectiv de sănătate, și îi spune lui Luca că totul arată bine. Îi explică liniștită:
— Gâtul are niște prieteni numiți amigdale. Ei sunt ca niște soldăței care te apără de răceală! Dar dacă te doare gâtul sau te ustură, trebuie să bei apă și să vorbești cu mine, să nu lași soldățeii singuri!
Luca este încântat că are soldăței în gât și iese din cabinet cu pieptul scos, gata să le povestească celorlalți.
Apoi vine Eva, firavă ca o floare. Are nasul roșu și vocea subțire ca o pisicuță. Mara o primește cu un zâmbet mare:
— Bună, Eva! Ce mai face vocea ta astăzi?
Eva râde încet și Mara se uită cu grijă la gâtul ei. Observă că soldățeii Evei sunt puțin obosiți, de la răceală. Mara îi explică simplu:
— Au nevoie de odihnă și de un pic de ceai cald. Și am să-ți pun un plasture magic pe mână ca să-ți dea curaj!
Eva privește plasturele colorat și pare deja mai curajoasă. Iese din cabinet fericită, ținând la vedere plasturele ca pe o medalie.
Povestea unei fetițe curajoase
După ce toți copiii își văd gâtul, vine rândul Mariei, care e puțin speriată. Stă pe scăunel, strânge mâinile, ochii mari, plini de întrebări. Mara o liniștește:
— Nu doare deloc! E ca și cum ai deschide gura să cânți. Uite, hai să cântăm împreună: „Aaaa!”
Maria deschide gura încetișor și Mara privește cu răbdare. Îi arată pe un desen colorat unde locuiesc amigdalele și îi explică de ce e bine să bem apă și să ne spălăm pe mâini. Mara îi povestește că microbii nu iubesc săpunul și fug repede când ne spălăm bine pe mâini.
— Vrei să știi un secret? întreabă Mara cu voce joasă. Când ești curajoasă și ai grijă de tine, amigdalele primesc puteri speciale și tu poți să cânți, să râzi și să te joci cât vrei!
Maria zâmbește larg, uitând de emoții.
Micile aventuri ale unei zile de medic
După ce copiii pleacă, Mara strânge instrumentele, le curăță și le așază pe fiecare la locul lui, ca niște soldăței ordonați după o bătălie câștigată. Privește pe fereastră curtea școlii, unde copiii aleargă, râd și se joacă. Mara se simte ca o gardiană tăcută care veghează la fericirea și sănătatea lor.
Uneori, Mara primește întrebări de la copii:
— De ce trebuie să bem apă?
— Pentru că apa le dă energie soldățeilor din gât, explică blând Mara.
— De ce trebuie să stăm la coadă?
— Pentru ca fiecare voce să fie ascultată, răspunde ea zâmbind.
Mara vede în fiecare copil o poveste și o promisiune: azi, puțin răcit, mâine, gata de joacă și de noi descoperiri. Ea le amintește mereu părinților și profesorilor să-și încurajeze copiii să spună dacă îi doare ceva. Prevenția este ca o umbrelă colorată care ne apără de ploi și ne ține veseli.
La finalul zilei, Mara strânge sertarele, stinge lumina și își pune mâna la inimă. În gând, le trimite tuturor copilașilor un gând cald:
„Curaj, dragii mei! Împreună, orice răceală poate fi învinsă, iar fiecare zi poate fi plină de joacă, râsete și sănătate!”
Așa se termină o zi obișnuită, dar magică, din viața doamnei doctor Mara. Și mâine, va fi tot acolo, să ajute, să râdă și să vegheze asupra tuturor, cu inima plină de grijă și bucurie.
