Capitolul 1: Toamna la fermă
Era o zi frumoasă de toamnă. Frunzele din copaci se făcuseră galbene, portocalii și roșii. Vântul adia ușor și totul mirosea a mere coapte și dovleci proaspeți. Sofia și Vlad, doi prieteni buni, locuiau lângă o fermă mare. Azi era o zi specială, pentru că urma să participe la o petrecere de toamnă, chiar la fermă.
— Sofia, vii și tu la fermă? întrebă Vlad cu glas vesel.
— Da, vin! Să vedem dovlecii și să culegem mere, răspunse Sofia zâmbind.
Vlad mergea ușor, sprijinindu-se cu bastonul lui mic, dar vesel și plin de energie. Sofia îl ținea de mână ca să meargă împreună.
Pășeau pe aleea plină de frunze uscate. Frunzele foșneau vesel sub pașii lor.
— Uite ce frunze galbene! râse Sofia.
— Și unele sunt roșii, spuse Vlad. Îmi place cum foșnesc!
Ajunseră la fermă, unde tanti Ana îi aștepta cu zâmbetul pe buze.
— Bună, dragilor! Veniți să ajutați la culesul merelor?
— Da! Da! Începem! răspunseră copiii.
Tanti Ana le întinse câte un coș mic. În grădină, merele roșii și lucioase îi așteptau pe ramuri.
— Sofia, uite un măr mare! strigă Vlad.
— Eu ajung la el! Îl iau ușor, să nu cadă, spuse Sofia și îl așeză cu grijă în coș.
— Eu iau unul de jos, zise Vlad, aplecându-se.
— Bravo, Vlad! Ai ales un măr frumos, îl încurajă tanti Ana.
Soarele încălzea ușor și aerul mirosea a frunze ude.
— Îmi place toamna, spuse Sofia.
— Și mie! Toamna avem petrecere la fermă, râse Vlad.
Capitolul 2: Petrecerea de toamnă
După ce au cules merele, copiii s-au dus la masa mare din curte. Pe masă erau plăcinte cu dovleac, porumb fiert și ceai cald de mere.
— Ce miroase bine! spuse Sofia.
— Îmi place plăcinta cu dovleac! strigă Vlad.
Tanti Ana le-a pus fiecăruia câte o felie de plăcintă.
— Mulțumim, tanti Ana, au spus copiii în cor.
— Să vă bucurați de toamnă, dragilor! Toamna aduce roade bogate și bucurie, zise tanti Ana.
După ce au mâncat, a început petrecerea. Au cântat cântece de toamnă și au dansat în cerc, ținându-se de mâini.
— Haide, Vlad, să dansăm! îl îndemnă Sofia.
— Da, dansăm încet, spuse Vlad zâmbind.
Copiii râdeau și se jucau printre baloții de paie. Au alergat printre dovleci și au făcut un mic concurs: cine găsește dovleacul cel mai mare?
— Uite, Sofia, acesta e uriaș! spuse Vlad.
— Da, e foarte mare! E dovleacul nostru de toamnă, râse Sofia.
La final, tanti Ana le-a spus:
— Toamna este timpul să fim împreună, să ajutăm și să ne bucurăm de tot ce ne dă pământul. Fiecare anotimp este frumos. Împreună, totul e mai frumos!
Vlad și Sofia au zâmbit larg.
— Mie îmi place să fim toți împreună, spuse Sofia.
— Și mie îmi place să ajut la fermă, adăugă Vlad.
Capitolul 3: Seara la fermă
Soarele cobora încet. Cerul era portocaliu și roz. Copiii își strângeau jucăriile și se pregăteau de plecare.
— A fost o zi frumoasă! spuse Sofia.
— Da, a fost! Mulțumesc că ai fost cu mine, Sofia.
— Și eu mă bucur că am fost cu tine, Vlad.
Tanti Ana i-a îmbrățișat pe amândoi.
— Vă aștept și mâine, dragilor! Să fiți mereu buni și veseli!
— Venim, tanti Ana! spuseră copiii.
Au pornit încet spre casă, cu coșurile pline de mere și sufletul plin de bucurie. Frunzele foșneau sub pașii lor. Copiii își amintiră de toamnă, de jocuri, de petrecere și de prietenie.
— Toamna e magică, șopti Sofia.
— Da, toamna e frumoasă când suntem împreună, spuse Vlad.
Și au mers mai departe, veseli, așteptând cu drag o nouă zi de toamnă la fermă.
