Capitolul 1: Toamna a sosit
Mihăiță este un băiețel de trei ani. El se trezește dimineața devreme. Afară este răcoare, iar vântul adie ușor. Mihăiță își pune hăinuța groasă, fularul moale și cizmulițele. Mami îi zâmbește:
– Mihăiță, astăzi vom pregăti grădina pentru iarnă!
Mihăiță se bucură. Îi place să stea afară, să vadă frunzele colorate. Frunzele cad din copaci și acoperă pământul. Sunt roșii, galbene și portocalii. Mihăiță calcă pe ele și aude: "Crc, crc, crc!".
– Mami, frunzele fac zgomot, spune Mihăiță râzând.
– Da, dragul meu, frunzele spun “la revedere” înainte de iarnă, spune mami.
Mihăiță vede o veveriță mică. Veverița caută nuci printre frunze.
– Bună, veveriță! Te ajut să găsești nuci?
Veverița se uită la Mihăiță și fuge repede pe o creangă. Mihăiță râde iar.
– Mami, veverița merge la culcușul ei?
– Da, Mihăiță, și ea se pregătește de iarnă, ca noi.
Capitolul 2: Ajutor în grădină
Mihăiță și mami merg în grădină. Tati aduce o lopată și o greblă.
– Mihăiță, vrei să mă ajuți să adunăm frunzele? întreabă tati.
– Da, tati, vreau!
Mihăiță ia grebla cea mică. El trage frunzele într-o grămăjoară. E vesel.
– Frunzele dansează, tati!
– Așa este, Mihăiță. Toamna frunzele dansează pe jos.
După ce adună frunzele, Mihăiță le pune într-o roabă mică. Împinge roaba încet.
– Privește, mami, eu sunt puternic!
– Foarte bine, Mihăiță! Ești un ajutor de nădejde, spune mami.
Apoi, tati aduce un copăcel mic, cu frunze galbene.
– Plantăm un copăcel nou, Mihăiță. Îl vom îngriji împreună.
Mihăiță pune pământ peste rădăcini cu mânuțele lui mici.
– Copăcelul va crește mare?
– Da, draga mea, copăcelul va crește mare și va face umbră vara și frunze colorate toamna, spune tati.
Mihăiță udă copăcelul cu o stropitoare mică.
– Bea apă, copăcelule, spune Mihăiță încet.
Capitolul 3: Bunătăți de toamnă și liniște în casă
După muncă, mami aduce mere roșii și nuci pe o tavă. Mihăiță mușcă dintr-un măr. Este dulce și răcoros.
– Mmmm, ce bun este!
– Toamna avem multe fructe gustoase, spune mami.
Mihăiță privește pe geam. Vede vântul care mișcă frunzele, vede norii pufoși pe cer.
– Mami, toamna e frumoasă!
– Da, Mihăiță, toamna e plină de culori și de bucurie.
Spre seară, Mihăiță stă în brațele mamei. Îi povestește despre veveriță, despre copăcel și despre frunzele care dansează. Mami îl mângâie pe cap.
– Ai fost azi un băiețel harnic și bun, Mihăiță.
– Da, mami, am ajutat și am învățat despre toamnă.
Mihăiță închide ochii. Afară vântul adie încet, iar în casă este cald și liniște. Mihăiță visează la frunzele colorate, la copăcelul nou și la veverița grăbită.
Toamna este un anotimp frumos. Toamna ne învață să fim buni, să ajutăm și să ne bucurăm de tot ce avem. Mihăiță știe acum că fiecare anotimp aduce ceva minunat.
