Ziua carnavalului sclipeste ca o cutie cu bomboane. Străzile sunt pline de hârtie colorată, muzică și pași veseli. Un băiețel de trei ani, cu obrajii rotunzi și ochii mari, poartă un costum albastru cu mâneci largi. El vrea un singur lucru: să agațe un clopoțel la mânecă. „Vreau clopoțelul meu!”, spune el și bate din picioruș.
Muzica începe: bum-tum, bum-tum. Fanfara trece pe lângă el și toți oamenii zâmbesc. Clovnii aruncă baloane, măștile dansează și lumina sare ca sclipiciul. Băiețelul ține o cutiuță mică în mână. În cutiuță e clopoțelul. E mic și strălucitor. El îl scoate, îl privește, îl ascultă: clinchet, clinchet. „Cling-cling!”, râde el.
Primește ajutor de la o fetiță cu panglici roz. „Îți voi ține mâna”, spune ea. O bunicuță cu o eșarfă galbenă zice: „Lasă, eu știu să le prind.” Dar panglica nu vrea să stea. Mâneca este moale și clopoțelul e mic. Băiețelul încearcă să-l prindă singur. Îl înfășoară, îl desface, îl înfășoară din nou. „Mai tare, mai tare”, spun toți. Băiețelul strânge din mânuță și oftează. Muzica nu se oprește.
Un toboșar îl vede și vine aproape. „Hai să facem un cântec care ajută!”, zice el și bate ritmul: ta-ta, ta-ta. Băiețelul fredonează și mișcă mâna. Panglica se leagă o dată, apoi încă o dată. Prietenii numără: „Unu, doi, trei!” Și când spun trei, clopoțelul e prins. Clinchet! Clinchet! Toate sunetele se amestecă: clopoțel, tobe, râs.
Acum băiețelul aleargă în cercuri. „Ascultați! Ascultați!”, strigă el. Clopoțelul sună la fiecare mișcare: cling-cling, cling-cling. Copiii dansează în jurul lui, cu fuste și pălării. Un papagal de hârtie îl urmărește, un copil cu mănuși verzi bate din palme. Totul e cald și plin de culoare.
Pe drum, el întâlnește un ursuleț de pluș care îl salută cu o bucată de ciocolată. „Mulțumesc”, spune băiețelul și dă un zâmbet mare. Bunica îi șterge obrajii cu o batistă. „Ești atât de frumos cu clopoțelul tău”, spune ea și îl strânge în brațe. Inima lui bate ca o tobă mică: bum-bum.
Seara se îmbracă în lumină moale. Luminile se stinge ușor, dar clopoțelul continuă să cânte la fiecare gest. Băiețelul se simte fericit și liniștit. Își pune capul pe pieptul bunicii și ascultă: cling-cling, cântec de carnaval, cântec de acasă. În somn, visează la culori și la pași de dans, iar clopoțelul îi șoptește: „Sună, dansează, visează.”
