Partea 1: Planul spiridușului Rozaliu
Rozaliu era un spiriduș cu obraji ca merele roz și părul moale, plin de sclipici. El adora tot ce e frumos și vesel, dar mai ales îi plăcea să organizeze lucruri. În dimineața sărbătorii de Sfântul Valentin, Rozaliu s-a dat jos din pat cu un salt pe covorul lui pufos și a strigat: „Astăzi voi face ceva cu totul special!”
A luat un carnețel mov și a început să scrie:
1. Curăț covorașul de confetti.
2. Îmi pieptăn mustața.
3. Fac o jară de bunătate pentru prietenii mei!
A zâmbit larg și și-a pus pălăria cu inimioare. Jarul de bunătate era ideea lui preferată. Voia să umple o borcan mare cu bilețele pe care să scrie fapte frumoase sau gânduri blânde, iar fiecare prieten să tragă unul la petrecerea de Sfântul Valentin.
În timp ce sărea de colo-colo, Rozaliu a început să caute un borcan destul de mare. A găsit unul pe raftul cel mai de sus, lângă cutia cu nasturi colorați.
„Perfect!” a spus el, ridicând borcanul deasupra capului. „Acum trebuie să scriu bilețelele!”
S-a așezat la biroul lui mic și a scos foi roz, albastre și galbene. Cu un pix ce avea un puf la capăt, a început să scrie mesaje drăguțe:
„Îți mulțumesc că ai râs cu mine ieri.”
„Îmi place cum dansezi ca o broscuță.”
„Ești cel mai bun când împărți biscuiți.”
Nu după mult timp, Rozaliu a rămas fără idei. S-a scărpinat pe cap și a bombănit: „Oare ce le-ar plăcea prietenilor mei să audă?”
A ieșit în grădină, unde soarele încălzea ușor frunzele. S-a așezat pe o bancă și a privit în jur. Dintr-o tufă de flori s-a ivit Iepurilă, cu urechile lui lungi și ochii curioși.
„Ce faci, Rozaliu?” a întrebat Iepurilă, ronțăind o frunză.
„Încerc să scriu bilețele pentru jarul meu de bunătate, dar nu mai am idei,” a oftat Rozaliu.
Iepurilă a zâmbit: „Păi, poți să scrii și despre cum ne jucăm de-a v-ați ascunselea! Sau despre când m-ai ajutat să găsesc morcovul pierdut.”
Rozaliu a sărit de bucurie: „E o idee grozavă! Mulțumesc, Iepurilă!”
Partea 2: Mesaje și mici încurcături
Cu ajutorul lui Iepurilă, Rozaliu a început să scrie din nou. De data asta, a mai venit și Buburuzica, care zbura aproape și a întrebat: „Pot să vă ajut și eu?”
Rozaliu i-a întins o foaie: „Sigur! Scrie ceva drăguț pentru oricine vrei.”
Buburuzica a scris cu grijă: „Îmi place că îmi arăți norii care seamănă cu animăluțe.”
Curând, borcanul era plin de bilețele colorate: unele pufoase ca norișorii, altele parfumate cu esență de flori. Rozaliu era foarte fericit, dar, când să pună capacul, a observat că borcanul era prea mic!
„Vai, nu încape totul!” a spus el îngrijorat.
Iepurilă a râs: „Poate ai nevoie de două borcane!”
Rozaliu s-a gândit un pic, apoi a spus cu hotărâre: „Nu, mai bine facem o cutie! O cutie mare, cu fundiță și inimioare!”
Toți au țopăit de bucurie. Au găsit o cutie de pantofi pe care au început să o decoreze cu hârtie colorată, sclipici și steluțe.
În timp ce lipeau ultimele inimioare, a apărut și Vulpișorul, care era foarte curios: „Ce se întâmplă aici?”
Rozaliu i-a povestit planul, iar Vulpișorul a propus: „Să punem și un clopoțel pe cutie, ca să sune vesel când cineva o deschide!”
Toată lumea a fost de acord. Au găsit un clopoțel mic, pe care l-au legat cu o panglică roșie.
Acum, cutia era gata. Era atât de frumoasă încât fiecare a vrut să o țină puțin în brațe.
Partea 3: Petrecerea de Sfântul Valentin
A sosit seara petrecerii. Toți prietenii lui Rozaliu au venit cu zâmbete și îmbrățișări: iepuri, vulpi, buburuze, chiar și broaște și veverițe.
Rozaliu a așezat cutia de bunătate în mijlocul camerei, pe o masă acoperită cu o față de masă cu inimioare.
„Acum, fiecare dintre voi să tragă un bilețel din cutie,” a spus el vesel.
Prima a fost Broasca Veselă. A tras un bilețel și a citit cu glas tare: „Îmi place cum cânți dimineața, Broască Veselă!” Broasca s-a îmbujorat, iar toți au aplaudat.
Apoi a venit rândul Vulpișorului. El a găsit un bilețel care spunea: „Vulpișorule, ești cel mai isteț la jocurile de puzzle!” Vulpișorul a râs mândru și a dat din coadă.
Toată lumea și-a tras câte un bilețel. Unii au râs, alții s-au emoționat, dar toți s-au simțit iubiți și apreciați.
La final, Rozaliu a primit și el un bilețel de la Buburuzica: „Rozaliu, mulțumim că ne aduci împreună și ne faci să ne simțim speciali.”
Ochii lui Rozaliu s-au umezit puțin, dar a zâmbit larg: „Asta e cea mai frumoasă zi de Sfântul Valentin!”
Au dansat, au mâncat biscuiți în formă de inimă și au cântat cântece vesele. Cutia cu bilețele a sunat de fiecare dată când cineva o atingea, iar clopoțelul făcea să zâmbească oricine îl auzea.
Partea 4: O cutie bine păstrată
După ce petrecerea s-a terminat, Rozaliu a strâns totul cu grijă. A adunat farfuriile, a pus resturile de biscuiți într-un șervețel și a șters firimiturile de pe masă.
A luat cutia mare, încă plină de bilețele, și a privit-o cu drag. „O să păstrez cutia asta pentru zilele când cineva va avea nevoie de un zâmbet,” și-a spus el.
Cu grijă, a pus cutia pe raftul lui preferat, lângă borcanul cu nasturi colorați. A aranjat-o frumos, a verificat să fie capacul pus bine și a tras un picioruș de cutie, să fie sigur că nu cade.
Iepurilă a venit lângă el și a întrebat: „Pot să vin și mâine să trag un bilețel?”
Rozaliu a râs: „Desigur! Cutia bunătății nu se golește niciodată, pentru că mereu putem scrie alte bilețele.”
Apoi, toți prietenii au promis că vor adăuga și ei bilețele noi în cutie, ori de câte ori vor avea o idee frumoasă sau vor dori să facă pe cineva să zâmbească.
Seara a venit liniștită și Rozaliu s-a așezat la fereastră. A privit luna și a simțit inima plină de bucurie. Știa că prietenia, bunătatea și micile gesturi frumoase fac lumea mai veselă, nu doar de Sfântul Valentin, ci în fiecare zi.
A adormit cu gândul la următoarea idee minunată pe care o va organiza și la cât de frumos e să ai prieteni cu care să împarți bucurii. Cutia bunătății stătea bine păstrată, gata să răspândească zâmbete oricând cineva avea nevoie de ele.
Și, în fiecare zi, tot mai multe zâmbete și cuvinte drăguțe își făceau loc în cutie, iar Rozaliu era cel mai fericit spiriduș din lume, pentru că știa să celebreze bucuria de a dărui și de a fi împreună.
