A fost odată un diplodocus mare și blând. El se numea Dino. Dino trăia cu familia lui în deșert. Într-o zi, Dino s-a trezit și a văzut cerul roșu. Era un semn de pericol. "Ce facem?" a întrebat Dino. "Să ne ascundem", a spus sora lui, Didi.
Dino și Didi au mers repede. "Unde să mergem?" a întrebat Dino. "La stânci", a spus Didi. Acolo, era un loc sigur. Dino și Didi au găsit o peșteră. "Aici e bine", a spus Dino.
În peșteră, Dino a găsit o piatră strălucitoare. "Uite, Didi, comoară!" a spus Dino. "Frumos", a spus Didi. "Dar trebuie să ne ascundem."
Dino și Didi au stat liniștiți. Cerul era încă roșu. Dar, încet-încet, cerul a devenit albastru. "E sigur acum", a spus Dino. "Putem ieși."
Afara, soarele strălucea. "Am reușit, Dino!" a spus Didi. "Ești cel mai bun frate." Dino a zâmbit. "Sunt fericit că suntem împreună."
Dino și Didi s-au întors acasă. Familia lor era bine. "Bun venit înapoi", au spus părinții. Dino și Didi erau bucuroși. Era o zi bună în deșert. Și Dino era un erou.