Capitolul 1: O idee colorată
Într-o după-amiază însorită de mai, patru băieți cu ochii sclipitori și obraji veseli se întâlniră în curtea lui Darius. Darius era mereu atent cu prietenii lui și avea răbdare chiar și când ceilalți se grăbeau să spună glume sau să înceapă jocuri noi. În acea zi, Darius avea o idee care îi făcea să-i zâmbească până și urechile.
— Am o surpriză! spuse el, bătând ușor din palme.
— E cu tort? întrebă Luca, care visa mereu la ceva dulce.
— Sau cu baloane? adăugă Radu, făcând o piruetă.
— Sau cu ceva ce putem desena? întrebă Alex, care avea mereu degete pătate de carioci.
Darius râse:
— E cu toate! M-am gândit să facem o frescă împreună, pentru ziua mea. Să desenăm pe un perete mare din curte tot ce ne dorim pentru petrecere. Și să scriem și data, ca să nu uite nimeni când e!
Prietenii lui începură să sară bucuroși în jurul lui. Luca făcu un salt peste un ghiveci, Radu își puse mâinile ca un megafon la gură și strigă „Frescăăăăă!”, iar Alex începu deja să caute cariocile colorate în rucsac.
Darius scoase o rolă mare de hârtie, pe care o primise cadou de la bunica lui, și o lipi cu grijă pe gardul de lemn. Împreună, băieții se așezară în cerc, cu genunchii în iarbă și zâmbetul larg.
— Cine începe? întrebă Alex, deja cu un marker verde în mână.
— Eu aș vrea să desenez primul balon! spuse Luca.
— Și eu vreau să fac un tort cu trei etaje, ca să ajungă pentru toți! adăugă Radu.
Darius râse și le făcu loc.
— Dar nu uitați să lăsăm spațiu și pentru dorințe! Și, la final, scriem și data petrecerii, da?
— Promit! răspunseră toți deodată.
Capitolul 2: Dorințe cu sclipici
Curtea se umplu de râsete, culori și idei năstrușnice. Pe hârtia mare apăreau baloane dansatoare, torturi cu lumânări strâmbe, confetti care păreau că pică din nori, și chiar un șotron uriaș desenat de Alex.
— Ce dorință ai tu, Darius? întrebă Luca, curioasă.
Darius se opri puțin, cu markerul albastru în mână.
— Eu vreau să fim toți împreună, să râdem și să ne jucăm cât ne țin picioarele... și roțile, spuse el, chicotind și uitându-se la scaunul lui cu roți.
Prietenii se uitară la el cu ochi calzi.
— Atunci desenăm și roțile! propuse Alex, și trasă niște cercuri mari, vesele, pe lângă șotron.
Radu desenă și el niște păsări care zburau peste frescă.
— Să fim liberi, să visăm cât de sus vrem! zise el.
Luca desenă o pălărie de petrecere gigantică, care acoperea jumătate din tort.
— Să avem cea mai veselă zi! zise el, în timp ce făcea niște puncte cu markerul roșu.
Darius scrise, cu litere mari și rotunde, data petrecerii chiar în mijlocul frescei: 20 mai.
— Să nu uite nimeni! zise el, mulțumit.
— Nici nu avem cum! răspunseră ceilalți, uitându-se la frescă.
Capitolul 3: Secrete și surprize
În timp ce desenau, băieții începură să șoptească.
— Am o idee secretă, spuse Radu, făcând ochii mari. Ce-ar fi să-i pregătim și noi o surpriză lui Darius de ziua lui?
— Ce fel de surpriză? întrebă Alex, curios.
— Putem să-i facem o coroană din flori, zise Luca. Sau să-i compunem un cântec!
— Sau să-l aducem pe Motănel să-i aducă noroc, propuse Alex, amintindu-și de pisica lor vecină, cam leneșă dar foarte simpatică.
Radu îi făcu semn să vorbească mai încet. Darius era ocupat să coloreze un curcubeu pe frescă și nu părea să audă nimic.
— Împărțim sarcinile! Eu aduc flori, Luca compune strofa, Alex se ocupă de Motănel, și toți îi cântăm! zise Radu, foindu-se emoționat.
— Dar să nu-i spunem nimic! Să fie surpriză, da? șopti Luca.
— Jurăm să păstrăm secretul! zise Alex, ridicând două degete.
Toți băieții făcură semnul, apoi izbucniră în râs ca să nu se ia prea în serios.
Capitolul 4: Ziua cea mare
Când a sosit ziua petrecerii, curtea lui Darius era plină de culoare, exact așa cum arătase pe frescă. Baloane pe garduri, confetti în iarbă, tortul cel adevărat cu trei etaje și pălării de hârtie pe fiecare cap.
Prietenii apăreau unul câte unul, fiecare cu câte o mică surpriză. Luca venise cu o chitară de jucărie și fredona un cântecel vesel, iar Radu avea o coroniță împletită din flori galbene. Alex, cam încurcat, ținea Motănelul în brațe, care părea extrem de interesat de tort.
— La mulți ani, Darius! strigară toți, și îi dădură coronița.
— Mulțumesc! Ce zi minunată! spuse Darius, emoționat. Și Motănel mirosind florile? Asta chiar e surpriză!
Petrecerea a început cu jocuri, dansuri și râsete. S-au jucat șotronul desenat de Alex, au făcut concursuri de baloane și chiar au inventat un dans doar al lor, numit „Dansul Frescă”.
— Cine vrea încă o felie de tort? întrebă Radu, cu gura plină de frișcă.
— Eu! Eu! strigară ceilalți, râzând.
Când se lăsă soarele, băieții se așezară obosiți lângă frescă. Priviră toate desenele și dorințele lor, acum împlinite.
— Ce zi frumoasă am avut! șopti Darius, cu ochii strălucind.
— Și ce prieteni buni avem! adăugă Alex.
— Și ce Motănel pufos! râse Luca, iar Motănel torcea de zor lângă ei.
Capitolul 5: Final cu scaune empilate
Când petrecerea s-a terminat, au început să strângă totul cu grijă. Au adunat confetti, au scuturat pălăriile de hârtie și au pus resturile de tort într-o cutie pentru mai târziu.
— Hai să aranjăm și scaunele! zise Darius, cu voce blândă.
— Să facem cel mai înalt turn de scaune! propuse Radu.
— Dar cu grijă, să nu le dărâmăm! adăugă Alex.
Fiecare băiat ridica scaunele cu grijă și le așeza unul peste altul, ca pe niște piese de puzzle. Au râs când turnul s-a clătinat puțin, dar Darius l-a stabilizat cu mare atenție.
— Gata, e perfect! spuse el.
— Așa se termină o zi de poveste, cu scaune împilate și inimi pline de bucurie, zise Luca, făcându-și ochelari din degetele mari.
— Și cu promisiunea că, la anul, facem o frescă și mai mare! adăugă Radu.
Băieții se îmbrățișară, iar Motănel sări pe cel mai de jos scaun, ca să nu rateze nimic. Curtea rămase liniștită, cu fresca lor colorată și scaunele așezate unul peste altul, ca semn că prietenia și bucuria pot construi cele mai frumoase amintiri împreună.
