Capitolul I — Frunzele aurii
Micul dragonel Liri se trezi într-o dimineață cu miros de mere coapte. Aerul era răcoros. Frunzele copacilor din jurul căsuței lui străluceau în nuanțe de galben, arămiu și ruginiu. Pășea ușor pe covorul de frunze. Sunetul pașilor lui era ca o melodie blândă: foșnet, foșnet, foșnet.
Liri iubea toamna. Îi plăcea cum lumina se așeza mai blând pe pietre și pe frunze. Îi plăcea să își plimbe coada scurtă și pufoasă printre tufe. Azi avea o listă simplă: să verifice potagerul, să meargă pe piața satului și să ducă o cutie mică cu dovleci la bancă de schimb. Liri era optimist. Credea că fiecare zi aduce un mic dar.
Potagerul lui era lângă fereastra cea mare. Răsadurile stăteau atent rânduite. Câteva roșii încă străluceau roșii, iar pătrunjelul tremura de bucurie în vânt. Liri își verifică cu grijă frunzele. Pământul părea puțin deshidratat pe margine. Își scoase sticla de apă din spatele tufei de salvie. Mâna lui cu gheare moi turnă apă cu mișcări calde. Picăturile cădeau ca niște perle pe tulpini. Răsadurile păreau să ofteze ușor, mulțumite.
După ce udă bine rândurile, Liri culese o roșie pentru drum. O simți pe limbă: dulce, puțin acrișoară, plină de soare. Puse roșia în coș și pornì spre piață. Pe drum, observă o mușchiină de culoare verde aprins pe o piatră. O mângâie ușor. Mușchiina dădu un mic susur. Liri întinse o frunză uscată ca pe o pătură pentru mușchiină. Gândul de a face bine îi încălzea burtica. Așa începea ziua lui.
Capitolul II — Piața cea caldă
Piața satului era o bucată mică de viață. Tarabe din lemn, umbrele colorate, voci blânde ale animalelor care schimbau saluturi. Unii vindeau plăcinte cu scorțișoară, alții vindeau busuioc sau mere parfumate. Micul dragonel intră pe piață cu pas domol. Mirosurile îl îmbrățișară.
Liri își puse cutia cu dovleci lângă o tarabă. Un iepuraș cu ochii mari îl zâmbi. O vulpe tânără îi arătă o eșarfă țesută din frunze uscate. Liri le mulțumi cu pleoapele strânse, semn că se simțea bine. De pe o margine, un corb bătrân cânta încet o melodie. Sunetul era cald, ca un ceai de seară.
La mijlocul pieței era o fântână mică. Acolo se adunaseră câteva pisicuțe pentru a bea apă. Liri își așeză coșul și se așeză pe o piatră. Observa lumea. Observa cum vântul luă o frunză și o duse peste tarabe. Observa cum o fetiță... nu, nu, nicio ființă umană nu se afla aici. În schimb, o familie de arici cu pufuri își împletea gârtiile de iarbă. Un măgăruș mic testa un măr cu dințișorii. Imaginea era liniștitoare.
Un vânt mai puternic aduse nori mici. Părea că va ploua. Tarabele își strânseră percepțiile într-un dans de pregătire. Liri își puse capul pe lăbuță și se gândi la potager. Dacă plouă, plantele vor primi apa dorită. Dar dacă nu plouă, era bine că udase deja rândurile. Liri își zâmbi singur. Responsabilitatea îl făcea mândru.
Deodată, o cutiuță mică căzu de pe tarabă. Sare un șoricel gălăgios. Cutia se rostogoli aproape de fântână. Liri fu swift. Își întinse aripa blândă și opri cutia înainte să ajungă la apă. Înăuntru erau semințe mici de floarea-soarelui. Proprietarul, o broască țestoasă cu ochelari, îl privi recunoscător. "Mulțumesc", spuse ea încet. Liri încuviință cu capul. Micile gesturi ajutau la menținerea bunei rânduieli în piață.
Trecuseră ore bune. Tarabele începeau să se golească. Pe o bancă, un bătrân bufniță se odihnea. Liri îi oferi o felie din roșia lui. Bufnița o acceptă cu bunăvoință. "Să-i fie de bine", zise ea. Liri simți că lucrurile frumoase se răspândesc. El se simțea mic, dar cu o inimă mare. În brațe ținea cutia cu dovleci, gata de duș.
Pe drumul de întoarcere, cerul se limpezi. Soarele scăpa pete aurii printre nori. Liri observă copii... nu — niciun copil. Doar o pasăre galbenă care se așeză pe o creangă. Pasărea îi cântă o melodie scurtă. Liri răspunse cu un mic tresăr de fum, un semn că era mulțumit. Era o zi plină de sunete blânde.
Capitolul III — Întoarcerea acasă și dorința de mâine
Seara veni încet. Umbrele se lungeau. Casa lui Liri era luminată de o lampă de sticlă. El așeză dovlecii în rafturi. Își verifică potagerul încă o dată. Pământul era acum ușor, proaspăt. Răsadurile tresăriră la adiere. Liri își frecă boticul în semn de liniște. Se gândi la ziua lui: a udat, a ajutat la piață, a oferit roșii, a salvat o cutiuță. Inima îi era caldă.
Pe un colț al curții, un stol de frunze se adună ca pentru o poveste. Liri se așeză lângă ele. Simți mirosul de pământ reavăn și de scoarță umedă. Ascultă un mic ciripit, ca un cântec de noapte. Totul părea să spună: bine ai făcut. El șopti: "Bine ai venit, toamnă". Apoi oftă de mulțumire.
Noaptea căzu cu un aer rece, dar blând. Lună se arătă printre nori ca o lampă palidă. Liri își pregăti patul din paie moi. Își luă o bucată mică de plăcintă pe care o primise la piață pentru bunătatea lui. Mâinile îi tremurau ușor de fericire. Își aminti de mușchiina pe care o acoperise cu frunză. Își aminti de semințele de floarea-soarelui pe care le salvase. Își aminti de fântâna mică și de corbul care cânta. Fiecare memorie era o stea blândă în capul lui.
Înainte de a închide ochii, Liri se ridică și privi luna. Spuse încet: "Azi am făcut ce trebuia. Mâine voi face mai mult de atât." Vocea lui era liniștitoare. Nu era o promisiune mare, dar era curată. Dorința lui era simplă: să fie de ajutor, să îngrijească potagerul, să împartă ce are, să asculte și să aducă zâmbete.
Somnul veni ușor. Liri visă că plimbă un coș plin cu dovleci pe o potecă de frunze aurii. Visul era cald. În vis, piața era plină de prieteni. Toți împărțeau povești la lumina unei felii de lună. Vântul aducea arome de scorțișoară și mere. Totul era armonios.
Dimineața aduse un nou răsărit. Liri se trezi cu dorința de mâine în inimă. Era o dorință simplă și frumoasă: să ude iar potagerul, să treacă pe piață, să asculte melodiile satului și să ofere un zâmbet. Știind că o singură faptă bună poate încălzi o zi, el se ridică şi ieși la drum.
Liri știa că toamna aduce schimbări. Dar schimbarile puteau fi pline de blândețe. El învățase că e important să ai grijă de rădăcini. Avea grijă de plante, de prieteni și de piață. Și, mai presus de toate, avea grijă de inimă. Cu această gândire caldă, Liri porni spre un nou început, așteptând curios și bucuros ce va aduce mâine.
