Capitolul 1 – Marea Scoală de Magie și Somn
Într-un sat numit Pufărie, unde norii erau pufoși și magicienii leneși, trăia un băiat de 8 ani pe nume Radu. Radu era cel mai tânăr ucenic la Scoală de Magie și Somn, o școală unde elevii învățau să doarmă adânc și să facă vrăji... dacă nu le era prea somn.
Radu nu era nici cel mai priceput, nici cel mai atent la lecții. De fapt, era faimos pentru gafa lui de la ora de transformare în broască: în loc să transforme o piatră într-o broască, a transformat-o într-o pernă care sforăia mai tare ca directorul școlii! Toți colegii au râs, iar profesorul, domnul Mălai, i-a zis cu ochii închiși de somn: „Bravo, Radu! Ai inventat perna magică sforăitoare. O să fie utilă la următorul concurs de sforăit.”
Deși Radu era cam neîndemânatic, era curajos și mereu pus pe șotii. Îi plăcea să se joace cu bagheta lui, deși uneori scotea din ea doar confetti sau baloane în loc de fulgere și foc.
Într-o zi, în timp ce toți magicienii moțăiau la umbră, Radu a găsit în bibliotecă o carte veche: „Cum să trezești satul cu o vrajă”. A râs cu poftă și a zis: „Asta trebuie să încerc! Să vedem dacă reușesc să trezesc pe cineva, măcar pe pisica școlii, Motanul Mofturos!”
Capitolul 2 – Vraja care nu vrea
Radu a citit cu atenție instrucțiunile, dar literele dansau pe pagină, de parcă și ele ar fi vrut să tragă un pui de somn. A adunat tot ce-i trebuia: o pană de gâscă, o coajă de banană (pentru alunecări magice rapide) și o lingură de gem de prune (pentru lipiciul de vrăji).
A ridicat bagheta și a spus cu voce fermă: „Trezește-te, sat visător, să vezi ce poate-un visător!” Dar în loc să se audă tunete sau să apară scântei, din bagheta lui Radu au ieșit... bule de săpun care miroseau a clătite!
Motanul Mofturos, care dormea pe o carte, s-a trezit doar ca să strănute de la bule, apoi s-a rostogolit pe o parte și a adormit la loc. Radu a încercat din nou, adăugând un salt pe un picior: „Trezește-te, trezește-te, sat adormit, să vezi ce magie-am născocit!” De data aceasta, din baghetă a ieșit un curcubeu mic, care s-a încolăcit în jurul nasului lui Radu și l-a făcut să strănute atât de tare încât a căzut pe spate.
Din spatele lui, domnul Mălai a chicotit în somn: „Bravo, Radu… ai trezit curcubeul. Acum poate îmi aduce și mie o plăcintă.”
Radu nu s-a lăsat descurajat. „Dacă nu pot să trezesc satul, măcar să-i fac să râdă!” Și-a propus să meargă prin sat și să facă mici vrăji la fiecare colț, poate-poate va reuși ceva.
Capitolul 3 – Aventuri cu rezultate neașteptate
Primul popas a fost la brutăria doamnei Bomboană, unde pâinea era așa de moale, încât dacă o aruncai, făcea „puf!” și cădea la loc, fără zgomot. Radu a încercat o vrajă de „făină zburătoare”, dar tot ce a reușit a fost să facă pâinea să danseze vals cu covrigii. Doamna Bomboană a râs în hohote: „Bravo, băiete! Acum am pâine dansatoare. O să fie vesel la micul dejun!”
Apoi a mers la bătrânul Spiridon, care dormea pe o bancă. Radu a încercat să-i facă visul mai frumos, dar, din greșeală, i-a făcut barba să crească atât de repede încât s-a încolăcit în jurul gâtului. Spiridon s-a trezit, s-a uitat mirat la barba lui și a zis: „E clar, băiete, trebuie să mă tund în vis!”
La piață, Radu a încercat să facă merele să cânte, dar merele au început să țopăie ca niște broscuțe pe tarabă. Toți copiii au început să râdă și să prindă merele săltărețe, iar vânzătorul a strigat: „Mere proaspete, mere dansatoare, prindeți-le dacă puteți!”
Până la urmă, Radu și-a dat seama că, deși vrăjile lui nu ieșeau cum voia, aducea zâmbete pe fața tuturor. Și poate, în felul lui, asta era tot o magie.
Capitolul 4 – Marea Sărbătoare a Somnului Vesel
Seara, când tot satul se pregătea de culcare, Radu s-a întors la școală. Era obosit, dar fericit. A găsit-o pe doamna profesoară Zefira, care era celebră pentru faptul că adormea chiar și când preda. Ea i-a spus zâmbind: „Radu, ai făcut astăzi minuni! Ai trezit satul nu cu o vrajă, ci cu râsete și bună dispoziție!”
Directorul școlii, domnul Sforăilă, s-a trezit special ca să-l felicite pe Radu: „Bravo, tinere! În lumea noastră leneșă, tu ai adus ceva nou: magia bucuriei! Pentru asta, te numim Maestrul Gafelor Vesele și-ți dăm această baghetă specială, care scoate baloane de fiecare dată când cineva e trist.”
Toți magicienii, chiar și cei mai somnoroși, au venit la petrecerea organizată în cinstea lui Radu. Au mâncat tort de nori, au dansat cu pernele și au făcut concurs de sforăit artistic. Radu a făcut o vrajă cu bagheta lui nouă și, dintr-o dată, peste toți au început să plouă baloane colorate care râdeau și cântau melodii vesele.
În acea noapte, satul Pufărie nu a mai fost la fel de adormit ca de obicei. Toți au adormit cu zâmbetul pe buze, visând la perne vorbitoare, mere dansatoare și băieți curajoși care nu se tem să greșească pentru că știu să transforme orice gafă într-o sărbătoare.
Și astfel, Radu, ucenicul cel gafeur, a devenit eroul vesel al satului Pufărie, unde magia nu înseamnă să faci totul perfect, ci să aduci veselie oriunde mergi, chiar și când totul merge pe dos!
