Mara și Dudu au cam doi ani. Stau pe covor, lângă o cutie mare. În cutie sunt șosete, o lingură și o eșarfă moale. Mara bate ușor în cutie: „toc-toc!”. Dudu râde: „ha-ha!”.
„Azi facem o aventură”, zice Mara. „Hop!”, răspunde Dudu.
Ei pun eșarfa pe cap ca o pelerină. Lingura devine o lopățică. Cutia devine o barcă. Mara spune: „Barca merge încet. Vuuuum… vuuuum…”. Dudu spune: „Eu sunt căpitan!”.
Barca pornește pe „marea” din sufragerie. Pe drum e o pernă mare. „Ooo!”, zice Dudu. Mara se uită atent. „Pernă! E un munte mic.” Ea arată cu lingura. „Urcăm pe lângă. Încet.”
Dudu încearcă. „Hop, hop.” Mara îl ține de mână. „Uite, aici e loc.” Ei trec pe lângă pernă și râd. „Bine!”, zice Dudu.
Apoi găsesc o jucărie pe roți. Este lângă barcă. Roata e un pic blocată. Dudu apasă tare. „Hmmm.” Mara se gândește. Ea ia o șosetă și șterge roata. „Fâș-fâș.” Dudu suflă: „Puf-puf!” Roata se mișcă. „Brrr!”, face jucăria. „Merge!”, zice Mara.
Din bucătărie vine un miros bun. Pe jos e o firimitură. Dudu o vede. „Mică!”, spune el. Mara ia șoseta și o adună. „Curat. Bravo.” Dudu bate din palme. „Clap-clap!”
La ușă e un prag mic. Barca nu trece ușor. „Stop”, zice Mara. Ea pune lingura ca o rampă. „Așa.” Dudu împinge încet. „Hooop!” Cutia trece. „Toc!”, face pragul, apoi „hop!”, face barca.
În cameră, ursulețul stă pe scaun. Pare că așteaptă. Mara îl ia în brațe. „Vii cu noi?”, zice ea. „Da”, răspunde Dudu pentru ursuleț. „Uu-uu!”
Aventura se termină pe covor, lângă pătură. Ei se cuibăresc. Mara șoptește: „Am fost curajoși.” Dudu spune: „Și deștepți.”
Morala: Când ești curios și ajuți cu blândețe, orice lucru mic devine o aventură sigură.
