Pe steaua Albastră, trăia o tânără pe nume Mara. Mara era curajoasă și îi plăcea să privească stelele de la fereastra ei noaptea. Stelele păreau prietenoase și strălucitoare. Mara visa să călătorească printre ele, să vadă alte planete şi să ajute oamenii, dacă ar putea.
Într-o zi, Mara a primit o veste mare: va merge într-o misiune spațială cu nava “Luminița”. Nava era rotundă, lucioasă, cu ferestre mari, din care puteai vedea stelele jucându-se pe cer. Totul era pregătit. Mara a îmbrăcat costumul argintiu, s-a uitat în oglindă şi a zâmbit. „Sunt gata!”, a spus ea. Mama i-a aranjat casca, i-a făcut cu mâna și a şoptit: „Să fii curajoasă, draga mea. Ştim că te vei întoarce cu bine!”
Mara a pășit pe rampa navei “Luminița”, iar ușa s-a închis încet, cu un zgomot blând. Înăuntru era lumină caldă și scaune moi. Toate butoanele erau colorate: roșu, verde, galben, albastru. Mara a apăsat butonul verde. Nava a pornit ușor, făcând un zgomot ca un leagăn care scârțâie. „La revedere, planetă frumoasă!”, a spus Mara cu glas mic.
Din ce în ce mai sus, stelele erau tot mai apropiate. Păreau niște prietene care o salutau vesel. “Ce uimitor e aici!”, a suspinat Mara. Privea pe geam și vedea galaxii colorate, planete dansând şi nori plutind ca vata de zahăr.
Misiunea Marei era să ajungă pe Planeta Verde, unde două roboțele mici, Zizi și Zaza, se certau. Zizi voia ca norii să fie mov, iar Zaza vroia să fie roz. Din această ceartă, norii se tot schimbau la culoare, iar cerul planetei nu mai era liniștit. Toate animalele se uitau speriate spre nori; culorile se schimbau prea repede.
Când Mara a coborât din navă, roboţelele au strigat: „Ajută-ne, te rugăm!” Mara s-a aplecat, le-a privit și le-a zâmbit: „Putem găsi o soluție împreună. Ce-ar fi dacă am amesteca puțin roz cu puțin mov? Așa, norii vor fi colorați și veseli!” Zizi a tras cu ochiul la Zaza și a dat din aripioare. Zaza s-a gândit puțin și a bătut din picioare ca o broscuță. “E o idee bună!”, au spus amândouă.
Mara a deschis ecranul navei și, cu degetul, a desenat un nor mare. Jumătate roz, jumătate mov. “Astfel, norii se pot juca împreună, la fel ca noi”, a spus Mara. Roboțelele au încercat. Și, ca prin magie, cerul Planetei Verzi s-a umplut de nori veseli, mov-roz, care se legănau încet pe cer. Animalele au sărit fericite. Un iepuraș și-a scuturat urechile. O girafă a clipit vesel spre Mara.
“Mulțumim, Mara, acum toți suntem liniștiți și împăcați!” au spus Zizi și Zaza. “Cu răbdare și puțină imaginație, putem găsi o cale să fie bine pentru toți”, a răspuns Mara zâmbind. “Așa învățăm să fim prieteni, chiar și atunci când nu suntem de acord.”
Misiunea era îndeplinită. Mara s-a urcat în “Luminița”, care a pornit ușor spre casă. Pe drum, Mara a privit stelele prin hublou. O stea i-a făcut cu ochiul, iar Mara a zâmbit. “Oriunde aș merge, stelele mă vor revedea, iar eu voi găsi mereu o cale să fiu curajoasă și bună”, a gândit ea.
Nava a aterizat încet, încet. Ușa s-a deschis. Mama a îmbrățișat-o. “Ai fost tare curajoasă, Mara!”, a spus familia. Mara și-a închis ochii puțin, obosită și fericită.
În acea noapte, Mara a privit din nou pe geam. Cerul era plin de stele. Fiecare stea părea o poveste, iar Mara știa că oriunde va merge, stelele și familia ei vor fi mereu aproape. A adormit liniștită, sub lumină blândă de stea, cu gândul la noi aventuri frumoase.
