Într-o dimineață luminoasă, Mara s-a trezit cu mult chef de joacă și cu ochii încă somnoroși. A clătinat din gene, a zâmbit larg și a zis: „Azi vreau să fac ceva ce nimeni nu crede că se poate!”
S-a uitat la ursulețul ei de pluș, Roni, și i-a șoptit: „Roni, hai să facem imposibilul! Să construim un turn din perne, mai înalt decât masa!” Roni a clătinat din cap, dar Mara a râs: „O să vezi tu!”
A început să adune pernele din toată casa. A pus una, două, trei perne. Turnul s-a clătinat, Mara a clătinat și ea din ochi și a zâmbit. „Ups! Pernele nu stau cuminți!” a spus ea. Atunci a adus păturica mov și a legat pernele ușurel, ca să stea strânse. Ura! Turnul a crescut, a crescut, până aproape a atins masa! Mara râdea: „Roni, turnul nostru e aproape la cer!”
Mama a venit și a zis: „Ce turn minunat! Dar dacă vrei să-l faci chiar și mai înalt, poți pune și cutia de jucării dedesubt.” Mara a dat din cap veselă. „Hai să încercăm!” a pus cutia sub perne, a clătinat din ochi și a zâmbit iar. Turnul era acum cel mai înalt din camera ei.
Dar, hopa! Turnul s-a clătinat și... buf! A căzut ușor, cu perne peste tot. Mara a râs cu poftă. „Roni, am construit un turn zburător!”
Apoi, Mara a găsit o provocare și mai grozavă: „Acum să vedem cine poate merge într-un picior până la ușă fără să atingă covorul! Roni, tu începi!” Roni a stat pe burtică, iar Mara a sărit într-un picior, cu ochii sclipind și cu zâmbet mare. „Am reușit! Covorul nu m-a prins!”
Tati a intrat în cameră și i-a întrebat: „Ce faceți aici, campionilor?” Mara a spus: „Facem imposibilul să devină amuzant! Vrei să încerci și tu?” Toată familia a început să sară într-un picior, să se tăvălească pe perne și să inventeze provocări caraghioase.
La final, Mara s-a cuibărit între perne, l-a luat pe Roni în brațe, a clătinat din ochi și a zâmbit. „Imposibilul e doar un joc simpatic!” Iar camera era plină de râsete și voie bună.
