Micuțul Andrei se trezește din somn. Soarele intră pe fereastră și e o zi frumoasă. Andrei se bucură de jucăriile sale. Are un ursuleț de pluș și o mașinuță roșie.
Andrei vede pe fereastră pe Maria, prietena lui, jucându-se cu un balon mare și colorat. Andrei își dorește și el un balon. "Vreau balonul!" spune Andrei, arătând pe fereastră.
Mama vine lângă Andrei. "Vrei un balon, Andrei?" întreabă ea cu voce blândă.
Andrei dă din cap. "Da, mama."
Mama zâmbește. "Acum nu avem balon, dar putem să ne jucăm cu ursulețul și mașinuța. Uite, ursulețul vrea să conducă mașinuța!"
Andrei se uită la jucării. Ursulețul zâmbește și el. Andrei râde și pune ursulețul în mașinuță. "Brrm, brrm," spune Andrei, făcând zgomot de mașinuță.
După ce se joacă, Andrei vede pe Maria intrând în casă cu balonul ei. Andrei simte un pic de supărare. "Vreau și eu balon," spune el.
Mama îl mângâie pe cap. "Știu, Andrei. Dar uite, emoțiile sunt ca norii. Vin și pleacă. Acum ești un pic supărat, dar va trece."
Andrei se uită la cer. "Norii pleacă?" întreabă el.
"Da, pleacă," spune mama. "Și supărarea pleacă."
Andrei se simte mai bine. Se joacă iar cu ursulețul și mașinuța. "Brrm, brrm," spune el vesel.
Seara, Andrei merge la culcare fericit. A învățat că supărarea trece și că jucăriile lui sunt speciale.
Mama îi spune noapte bună. "Somn ușor, Andrei."
Andrei zâmbește și închide ochii. Emoțiile vin și pleacă, dar iubirea rămâne.
