Prima zi de meniu special
Soarele zâmbea deasupra grădiniței „Steluțe Vesele”, unde copiii alergau de colo-colo, așteptând cu nerăbdare gustarea de dimineață. Printre ei era Darius, băiețel cu ochi blânzi și părul ca mierea, care se gândea la ceva important. Azi, în grupa lui urma să sosească o fetiță nouă, Mara, și doamna educatoare le spusese să fie amabili cu ea. Dar Darius era și mai curios, pentru că auzise că Mara nu poate mânca orice.
Prietenul lui cel mai bun, Vlad, îl aștepta lângă masa micuță, desenând un covrig uriaș cu carioca verde. — Ce desenezi acolo, Vlad? întrebă Darius, privindu-l atent. — Un covrig magic, așa cum mi-a adus bunica din oraș, răspunse Vlad, mândru. Darius zâmbi, dar apoi își aduse aminte de ceea ce îi spusese educatoarea la începutul zilei. — Vlad, știai că Mara nu are voie să mănânce covrigi? Are alergie la grâu!
Vlad făcu ochii mari, ca doi nasturi. — Cum adică alergie? O doare burta? Darius dădu din cap. — Da, și uneori se poate simți rău rău. Trebuie să avem grijă la ce mâncăm împreună. Dar mi-ar plăcea să ne jucăm și să mâncăm cu toții, fără să se simtă cineva singur.
În timp ce vorbeau, ușa clasei s-a deschis încet și Mara a intrat, ținând-o strâns de mână pe mama ei. Mara avea părul strâns într-o coadă și purta un tricou cu o stea albastră. Se uita timidă în jur, strângându-și rucsacul de parcă ar fi vrut să dispară. Darius s-a ridicat repede și a salutat-o. — Bună, Mara! Eu sunt Darius și el e Vlad. Îți place să desenezi?
Mara zâmbi ușor și clătină din cap. — Da, îmi place mult! Dar nu pot să mănânc orice, așa mi-a zis mama. Vlad, care ascultase totul cu gura căscată, spuse: — Nu te îngrijora, o să vedem ce poți mânca și facem un meniu special doar pentru tine!
Planul pentru masa de la amiază
După ce au desenat împreună un curcubeu uriaș, copiii s-au așezat la masă pentru gustarea de fructe. Darius se uită prin cutia lui cu merinde, în timp ce Vlad își scotea o banană și un baton crocant. — Vlad, batonul tău are grâu? întrebă Darius, curios. Vlad citi eticheta, așa cum îl învățase mama lui, și dădu din cap. — Da, are grâu. Deci... nu e bun pentru Mara. Hmm! Trebuie să găsim altceva!
Darius privi spre Mara, care scosese o caserolă cu felii de măr și câteva nuci. — Uite, Mara are mere! spuse încântat. — Merele nu au nimic rău și ne putem juca să vedem cine roade cel mai repede! Mara râse și mușcă dintr-o felie crocantă, iar Vlad începu să ronțăie și el o bucată mică, râzând cu poftă.
După gustare, doamna educatoare îi adună pe copii și le propuse un joc nou: „Bucătăria Prieteniei”. Fiecare copil trebuia să propună un fel de mâncare, iar apoi să afle dacă toți îl puteau mânca. Darius ridică mâna primul. — Eu vreau să propun salată de fructe: mere, pere, banane, portocale și câteva stafide!
Mara aplaudă veselă. — Eu pot să mănânc tot din salata de fructe! Vlad, ce propui? Vlad stătu puțin pe gânduri și rosti: — Eu zic să tăiem morcovi și castraveți în forme de stele și inimioare! Mara încuviință râzând. — Și morcovii și castraveții sunt buni! Ne jucăm și mâncăm în același timp.
Doamna educatoare îi felicita. — Vedeți, toți putem găsi ceva bun de mâncat împreună! Darius simțea că inima lui bate tare de bucurie. Să fii atent la ceilalți înseamnă să fii prieten adevărat, își spuse el.
Ziua picnic-ului special
A doua zi, Darius s-a trezit foarte devreme. La micul dejun, i-a povestit mamei despre Mara și ideea de a face un meniu fără alergeni, ca să poată mânca și ea liniștită la grădiniță. Mama îl ajută să adune fructe, morcovi cruzi și bastonașe de țelină în cutia de picnic.
— Să nu uiți de etichete, Darius, îi spuse mama, zâmbind. — Întotdeauna citește ingredientele!
La grădiniță, Vlad îl aștepta cu o pungă de popcorn făcut de bunica lui, fără unt și fără sare. — Am întrebat-o pe mama: popcornul simplu e doar porumb! Mara o să poată mânca și ea!
Când toți copiii s-au strâns la picnic, Darius a deschis cutia cu gustări. — Uite, Mara, am adus special pentru tine și pentru noi: fructe și legume fără absolut nimic ce ți-ar putea face rău! Mara aplaudă și zise: — Vă mulțumesc! Mă simt tare bine că pot să fiu împreună cu voi.
Copiii au mâncat, au râs și s-au jucat cu bastonașe de morcov, pretinzând că sunt bețe de tobe sau săgeți magice. Vlad a făcut o coroniță din feliile de portocală, iar Darius a inventat o poveste cu legume-curcubeu care salvează lumea. Toți se simțeau parte din ceva minunat și special.
Prieteni sub același curcubeu
După picnic, Darius și Vlad s-au așezat sub un copac cu Mara. Darius era mândru că toți au mâncat împreună și nimeni nu s-a simțit trist sau lăsat deoparte. — Fiecare dintre noi e puțin diferit, dar putem găsi lucruri care să ne unească, spuse el.
Mara zâmbi larg. — Mama zice că suntem ca ingredientele dintr-o salată: fiecare cu gustul și culoarea lui. Împreună suntem mai buni!
Vlad făcu o piruetă de bucurie și exclamă: — Și salata e mai gustoasă când suntem toți împreună!
La sfârșitul zilei, când ușa mare a grădiniței s-a deschis și părinții au venit să-i ia pe copii acasă, Darius, Vlad și Mara au ieșit ținându-se de mână. În prag, Darius s-a oprit și s-a uitat la prietenii lui. — Azi am învățat că e frumos să fim atenți unii la alții și să ne bucurăm de ceea ce ne face diferiți. Astfel nimeni nu rămâne singur, iar inimile noastre devin mai mari.
Ușa s-a deschis larg și toți au ieșit spre lumea mare, gata să descopere noi povești și să împartă cu alții ce au învățat: respectul, prietenia și bucuria de a fi împreună, chiar dacă suntem diferiți — sau tocmai de aceea.
