Partea 1: Atelierul din grădină
Era o zi caldă și blândă. Soarele mângâia grădina mare a grădiniței. Trei fetițe, Ana, Mara și Ilinca, stăteau pe o pătură colorată. Doamna educatoare le-a spus că astăzi vor avea un atelier special despre natură.
„Astăzi vom învăța cum să avem grijă de pământul nostru”, a spus doamna cu voce caldă.
Ana era cea mai mare dintre fete. Avea părul prins în două codițe și îi plăcea să ajute. Mara era cea mai mică și era puțin timidă. Ilinca zâmbea mereu și îi plăceau fluturii.
„Ana, vrei să fii ghidul Mariei astăzi?” a întrebat educatoarea.
„Da, sigur!” a spus Ana, fericită.
Partea 2: Descoperirea frunzelor
Ana a luat-o pe Mara de mână. Au pornit împreună prin grădină. Ilinca le-a urmat, sărind pe lângă ele.
„Uite, Mara, frunzele astea cad toamna și se fac covor pe jos. Dacă le strângem și le punem la compost, ajutăm pământul să fie sănătos”, a spus Ana.
Mara s-a aplecat și a atins o frunză moale. „E ca o păturică pentru pământ”, a spus ea.
„Exact”, a râs Ilinca. „Iar viermișorii și gândăceii iubesc frunzele.”
Au început să strângă frunze uscate în coșulețe mici. Vântul adia ușor, iar aerul mirosea a iarbă proaspătă.
„Îmi place să ajut natura”, a spus Mara, zâmbind larg.
Partea 3: Bucuria de a proteja
După ce au terminat, Ana a dus coșul la compost. A simțit o mândrie caldă în piept. Mara a privit-o cu ochi mari.
„Mulțumesc, Ana, că m-ai învățat”, a spus Mara încet.
Ana a simțit că a făcut ceva bun. „Fiecare gest mic contează. Chiar și atunci când strângem frunze”, a spus ea.
Ilinca a adăugat: „Planeta ne spune mulțumesc, chiar dacă nu vorbește.”
Toate trei au râs. Au simțit vântul jucăuș și soarele blând pe obraji. Au înțeles că sunt protectoare ale naturii.
Spre seară, când păsărelele cântau încet, fetițele au simțit că locul lor e aici, printre frunze și flori, ajutând planeta cu inimă bună și recunoștință.
