Capitolul 1: Mesajul din curtea lui Radu
Într-o dimineață senină de vară, Radu, un băiat de zece ani cu ochii mari și curioși, s-a trezit cu o idee năstrușnică. Stătea la masa din bucătărie, cu o felie de pâine prăjită în mână, când și-a spus: „Dacă există extratereștri, ar trebui să le spunem bun venit, nu-i așa?” Bunica i-a zâmbit de după oale.
După micul dejun, Radu a ieșit val-vârtej în curte. A adunat pietre, bucăți de lemn, câteva cutii de carton și, cu o răbdare uimitoare, a scris cu litere mari: „BUN VENIT!” chiar în mijlocul ierbii. Literele uriașe puteau fi văzute, cu puțină imaginație, chiar și de pe Lună!
Apoi, privind mulțumit spre mesaj, Radu s-a așezat pe spate, cu mâinile sub cap. Vântul adia domol, norii desenau animale pe cer, iar băiatul visa. „Poate, într-o noapte, o navă spațială o să-și facă apariția chiar aici…”
Nu știa că această aventură urma să înceapă chiar mai repede decât credea.
Capitolul 2: Sunete ciudate din pod
În seara aceea, Radu s-a dus la culcare devreme, dar nu a putut adormi. Vântul bătea ușor, dar din podul casei se auzea un fel de bâzâit, ca un zumzet de albine amestecat cu pocnete ciudate.
„O fi un șoarece sau… vreo navă spațială în miniatură?” a chicotit el. Nu era fricos din fire, așa că a luat lanterna și a pornit tiptil, desculț, spre pod. Ușa veche scârțâia, iar Radu urca scările de lemn cu inima bătându-i tare.
Când a ajuns sus, s-a oprit uimit. Podul era, ca de obicei, plin de cufere vechi, lăzi cu haine și cutii prăfuite, dar ceva era diferit. Pe peretele cel mare, lumina lunii se juca printre pânzele de păianjen, iar printre stelele desenate de bunicul pe tavan… ceva sclipea albastru-verzui.
„Cine e acolo?” a întrebat Radu, încercând să pară curajos.
Capitolul 3: Oaspetele neașteptat
Din colțul cel mai întunecat al podului, o umbră s-a mișcat. Radu și-a ținut respirația. Deodată, din spatele unei lăzi, a apărut o creatură mică, cu pielea străvezie și ochi mari, ca două măsline lucioase.
„Salu... t!” a spus creatura, în timp ce dădea din două antene sclipitoare. Vocea îi era subțire, ca un fluierat.
Radu a rămas cu gura căscată. „Tu… ești… un extraterestru!”
„Sunt Ziki, de pe planeta Glimia. Am văzut mesajul tău. Am venit să văd cine e atât de prietenos cu cei din spațiu.”
Radu a început să râdă, iar teama i-a dispărut. „Sunt Radu. Vrei să vezi stelele de pe tavan? Le-a desenat bunicul. Spune-mi, tu ai prieteni acasă?”
Ziki a dat din cap: „Da, dar mi-e dor de ei. Aici totul e atât de diferit! La noi, stelele sunt verzi și miros a mentă.”
„Ce tare! La noi în pod miroase a praf și a mere uscate,” a spus Radu, iar amândoi au râs.
Capitolul 4: Misterul cutiei stea
Ziki i-a arătat lui Radu o cutie mică, ce părea făcută din sticlă și praf de stele. „Cu asta pot trimite mesaje acasă, dar s-a stricat când am aterizat. Poate mă ajuți să o repar?”
Radu a scotocit prin pod. A găsit șurubelnițe, o lanternă veche și o brățară de plastic care semăna cu o planetă inelară. Împreună au încercat să potrivească piesele.
„La noi, prietenii repară mereu împreună,” a spus Ziki.
„Și la noi!” a zâmbit Radu.
După câteva încercări, cutia a început să pâlpâie. O hologramă cu stele verzi a apărut în pod, iar Radu a privit cu uimire. „E ca un cer de pe Glimia!”
Ziki a trimis un semnal acasă, iar stelele din pod păreau să danseze. „Acum, știu că nu sunt singur,” a oftat el ușurat.
Capitolul 5: Noaptea prieteniilor stelare
În noaptea aceea, podul s-a umplut de lumină și de râsete. Radu și Ziki au povestit despre planete, dulciuri și jocuri. Ziki i-a arătat lui Radu cum să facă noduri stelare din fire colorate, iar Radu i-a arătat cum să facă zmee din hârtie veche.
„La noi, prietenii își împart mereu poveștile,” a spus Ziki.
„Și la noi,” a răspuns Radu.
La miezul nopții, Ziki a primit răspuns de acasă: „Drumul spre casă e deschis. Dar pot să mai rămân puțin cu prietenul meu pământean?”
Radu s-a bucurat: „Poți sta cât vrei! Aici, stelele de pe tavan n-au fost niciodată atât de adevărate.”
Dimineața, când razele soarelui s-au strecurat în pod, Radu știa că avea nu doar un nou prieten, ci și un mesaj important: oriunde ai fi, prietenia luminează chiar și cele mai necunoscute colțuri ale Universului.
Și, cine știe? Poate, într-o zi, vor porni împreună pe o nouă rută confirmată – printre stele, unde orice întâlnire începe cu un simplu „Bun venit!”.
