A fost odată un prinț mic, cu păr bălai și ochi luminoși ca două mărgele. Prințul râdea mult, mai ales când vedea broscuțele cântând pe malul iazului. Într-o dimineață, prințul găsi o baghetă magică pe iarbă. O ridică, o scutură și... poc! Din vârful ei ieși o bulă roz, mare cât mingea.
„Uau!” râse prințul. Bulă se rostogoli și sări, sări peste flori, sări peste pitici, sări până la castel. Prințul fugă după ea chicotind: „Așteaptă-mă, bulă zglobie!” Bulă râdea și ea: „Vino, vino, prinde-mă dacă poți!”
Când bulă era pe cale să atingă turnul înalt, o pasăre mică o atinse cu ciocul. Bulă pocni ușurel și se transformă în ploaie de confetti colorate. Prințul ridică mâinile, râzând: „Ce magie haioasă!”
Mama prințului veni și-l luă în brațe. „A fost o zi veselă, nu-i așa?” „Da!” răspunse prințul, „bulă mare, bucurie mare!”
Și când soarele apuse, tot castelul era plin de veselie și praf strălucitor.
Când râzi și te bucuri, magia e și mai mare.
