A fost odată un prinț mic, pe nume Radu, într-un regat fermecat. Regatul era blând și jucăuș. Norii erau pufoși ca vata. Florile făceau „ha-ha”, „hi-hi”.
Prințul Radu purta o coroană mică. Când mergea, coroana zicea „cling-cling”. Radu râdea. „Bună, coroană!”, spune el. „Bună, prinț!”, răspunde coroana.
Într-o zi, Radu vrea o plimbare de aventură. „Vreau ceva amuzant!”, spune el. Zâna Lili vine ușor, ca un fulg. „Am o surpriză bună”, spune zâna. „În Fântâna Gâdilatului a căzut un clopoțel. Fără el, fântâna nu mai face „plip-plip” și nu mai râde.”
Radu bate din palme. „Eu ajut!” Zâna face o baghetă: „Și eu!” Bagheta face „puf!” și apare o scară de bomboane. Dulce, dulce! Radu linge un pic. „Mmm!”
La fântână, apa era liniștită. „Plip?”, întreabă Radu. Apa tace. Radu se apleacă și vede clopoțelul jos, jos. „O, clopoțel!”, spune el.
Radu coboară pe scara de bomboane, pas mic, pas mic. Scara face „scârț-scârț” ca o jucărie. Radu râde: „Scârț! Scârț!” Zâna Lili râde și ea.
Radu ia clopoțelul. Clopoțelul spune „ding-ding”. Dintr-odată, apa face bule: „plip-plip-plip!” O broscuță verde sare și zice: „Bună! Eu sunt Pip!” Pip face un „hop”, apoi încă un „hop”. Radu face și el: „hop-hop!” Zâna face „hop” cu aripile. Toți trei râd.
Radu pune clopoțelul sus. Fântâna râde iar: „plip-plip, ha-ha!” Și stropește ușor, ca ploaia mică. Radu zice: „Uau, stropi!” Pip zice: „Uau, stropi!” Zâna zice: „Uau, stropi!” Și iar: „Uau, stropi!”
Pe drum spre castel, coroana face „cling-cling” și pare că dansează. Radu o mângâie. „Bravo, echipă!”, spune el. Zâna dă o îmbrățișare scurtă. Pip face un pupic pe obraz: „muah!”
Apoi, totul devine calm. Norii se leagănă încet. Prințul cască mic și zâmbește.
Morală: Când ajuți cu blândețe, magia râde cu tine.
