Într-o zi, Lupul cel mic, cu blana lui moale și pufoasă, alerga prin pădure. „Hei, prieteni! Hai să ne jucăm!”, strigă el vesel. Lângă el, Iepurașul sărea vesel, iar Veverița se legăna pe o creangă.
„Lupule, avem o problemă!”, spuse Iepurașul. „Râul nostru e plin de frunze și nu mai curge!”.
„Oh, nu! Să facem ceva!”, spuse Lupul hotărât. „Hai să curățăm râul împreună!”.
„Bună idee!”, sări Veverița. „Să lucrăm împreună!”.
Și așa au făcut. Lupul, Iepurașul și Veverița au muncit împreună. Lupul aduna frunzele, Iepurașul sărea și le arunca, iar Veverița le aduna într-un morman.
„Ura! Râul curge din nou!”, strigă Iepurașul plin de bucurie. Veverița zâmbi larg, iar Lupul se simți mândru.
„Împreună suntem puternici”, spuse Lupul. Iepurașul și Veverița dădură din cap. „Da, prietenia ne face puternici!”, spuseră amândoi.
Și râul curgea din nou, limpede și fericit, la fel ca prietenii care învățaseră că împreună pot face lucruri minunate.
