Era odată o fetiță mică, pe nume Ana. Ana avea doi ani și îi plăcea mult să schieze. În fiecare zi, Ana mergea la clubul de schi cu prietena ei cea bună, Maria. Maria era mereu alături de Ana.
"Ana, să ne distrăm azi la schi!" spuse Maria zâmbind larg.
"Da, da! Să ne distrăm!" răspunse Ana cu voce dulce.
Ana și Maria își puneau căștile și mănușile. Apoi, urcau pe schiuri și alunecau pe zăpadă. Zăpada era moale și albă. Soarele strălucea pe cer.
Ana schia repede și râdea. Dar uneori, Ana se oprea și spunea:
"Maria, nu știu dacă pot schia bine."
"Poți, Ana! Ești minunată!" o încuraja Maria.
Într-o zi, antrenorul le-a spus:
"Fetelor, un turneu important se apropie. Trebuie să ne antrenăm mult!"
Ana era puțin speriată. "Maria, crezi că putem?"
"Sigur că putem, Ana! Împreună suntem puternice!" a zis Maria.
Zilele treceau și Ana se antrena din greu cu Maria. Învățau să schieze mai bine și mai repede. Se ajutau una pe alta și râdeau mult.
În ziua turneului, Ana era emoționată. Maria a ținut-o de mână și a spus:
"Să ne distrăm, Ana!"
Ana și Maria au schiat împreună. Zăpada era strălucitoare și era multă lume care le încuraja. Ana a simțit că poate să schieze bine. Și așa a fost! Ana și Maria au schiat minunat.
La final, Ana s-a uitat la Maria și a spus:
"Am reușit! Ne-am distrat și am schiat bine!"
Maria a zâmbit și a îmbrățișat-o pe Ana. "Da, Ana, împreună am reușit!"
Ana și Maria au învățat că munca, prietenia și bucuria de a schia sunt cele mai importante. Și au plecat acasă fericite, gata pentru noi aventuri pe schiuri.
