Capitolul 1: Învelişul de lumină
În camera liniștită, Mara, Andrei și Ilinca se așezară pe păturica pufoasă, fiecare cu ochii mari, plini de visare. Noaptea coborâse ca o pătură moale peste casă, iar stelele licăreau ușor la fereastră.
Pe perete, lampa cu stele proiecta un cocon de lumină blândă, ca un nor auriu care îi cuprindea. Mara șopti încet:
— Ce minunat e să stai aici și să simți lumina asta caldă!
Andrei lăsă încet o jucărie din mână și privi la luminile care dansau pe tavan.
— Parcă suntem într-un balon de stele, zise el cu un zâmbet larg.
Ilinca trase aer adânc în piept. Simțea cum liniștea îi mângâie inima. În coconul lor, gândurile alergau ca niște norișori pe cer, dar aici totul părea să se miște mai încet, ca într-un cântec de leagăn.
— Îmi place să fiu aici cu voi, spuse Ilinca. Parcă visele stau cuminți lângă noi.
Mara închise ochii o clipă și simți cum totul devine ușor, ca o frunză dusă de vânt. Deasupra lor, stelele păreau să îi vegheze, strălucind liniștitor.
Capitolul 2: Vise care plutesc
Copiii se lăsară cuprinși de lumină, iar Mara începu să spună o poveste din gânduri moi.
— Aseară, am visat că zburam pe o pasăre albastră, iar sub noi era o pădure de sticlă.
Andrei râse încet.
— Eu am visat că am găsit o comoară, dar când am deschis cufărul, era plin cu stele aurii. Una mi-a sărit în palmă și mi-a spus: „Ești curajos!”
Ilinca îi privi cu ochi sclipitori.
— Și eu am avut un vis! Mergeam pe un drum de nori pufoși și fiecare nor mă îmbrățișa. Când mi-a fost teamă să sar peste un nor, mi-am amintit că sunteți lângă mine și am prins curaj.
Mara zâmbi larg, iar Andrei o bătu ușor pe umăr.
— Suntem împreună, mereu, chiar și în vise, spuse el.
Lumina coconului se juca blând pe fețele lor. Gândurile care alergau s-au așezat, ca niște fluturi care își găsesc locul pe o floare. Fiecare copil simțea că, oriunde ar merge imaginația, nu era niciodată singur.
Capitolul 3: Respirația stelelor
Pe podea, copiii s-au întins ca trei raze de soare pe iarba dimineții. Mara oftă ușor, ascultând liniștea.
— Știți ce fac stelele când dormim? întrebă ea în șoaptă.
Andrei îi răspunse încet:
— Cred că respiră încet, ca să lumineze frumos. Fiecare inspirație le face să strălucească.
Ilinca închise ochii și încercă să respire ca o stea. Aerul intra lin, ca valurile mării care ating țărmul și apoi se retrag încet.
— Să încercăm și noi! spuse ea.
Toți trei inspirară adânc. Aerul era moale ca o adiere de vară. Ținură respirația o clipă, ca și cum ar fi ținut în piept o stea mică, apoi o lăsară să iasă încet, ca o rază care se scurge printre degete.
— Simțiți? întrebă Mara. Parcă gândurile noastre dansează încet, ca niște licurici.
Andrei se simțea ușor, ca o frunză într-un pârâu liniștit. Ilinca zâmbi, cu mâinile pe burtică, simțind cum fiecare respirație îi încălzește sufletul.
— Respirația asta ne face puternici, zise ea. Și liniștiți, ca stelele pe cer.
Capitolul 4: Liniștea dintre stele
Luminile coconului se împrăștiau peste ei, ca o ploaie de vise aurii. Mara privea în sus, spre tavan, unde stelele jucau un dans tăcut.
— Parcă timpul se oprește aici, șopti ea.
— Și gândurile noastre se odihnesc, adăugă Andrei.
Ilinca îi cuprinse pe amândoi cu o îmbrățișare blândă.
— Suntem ca o familie de stele, fiecare strălucind în felul lui. Când suntem împreună, totul e mai ușor.
Fiecare copil simțea că e iubit și în siguranță. În inima coconului de lumină, toate grijile se topeau, lăsând loc curajului și viselor frumoase.
— Să facem încă o respirație lungă, zise Mara.
Toți trei inspirară încet, simțind cum aerul curat le umple pieptul. Ținură respirația pentru o clipă, apoi expirară liniștiți, ca niște stele care își trimit lumina spre păturica lor moale.
În liniștea dulce, Mara șopti:
— Noaptea e bună cu noi. Lumina stelelor ne păzește visele.
Ilinca adormi prima, cu un zâmbet pe buze. Andrei îi ținu de mână, iar Mara simți cum somnul vine blând, ca o adiere de primăvară.
Sub coconul de lumină, gândurile s-au oprit. Inimile băteau liniștit, iar visele frumoase începeau să plutească printre stele.
Așa, în fiecare seară, copiii știau că pot fi curajoși, liniștiți și plini de încredere. Pentru că înăuntrul lor, ca și printre stele, trăia mereu o lumină blândă care nu se stinge niciodată.
