Partea 1 – O idee gălăgioasă
În păduricea de lângă pârâul cu apă limpede și rece, trăia un iepuraș cu blăniță alba ca frișca: Nino. Nino era iepurașul cel mai vorbăreț, atât de vorbăreț încât, uneori, vorbea și cu păpădiile! Dar, mai ales, îi plăcea să-și acompanieze poveștile bătând cu lăbuțele pe masă, ca pe un tambur, tic-tac, tic-tac, de fiecare dată când se gândea la ceva.
Într-o dimineață de vară, când razele soarelui abia mângâiau vârfurile ierburilor, Nino stătea la masa din bucătărie, bătând ritmul cu lăbuțele: pac-pac, pac-pac! Deodată, pe ușă a intrat mămica lui, cu un coș de morcovi proaspeți.
— Nino, ce tot bați acolo? îl întreabă ea zâmbind.
— Mă gândesc, mămico! Azi e o zi specială! Azi e Ziua Tăticilor!
— O-ho, e adevărat, a spus mămica. Și ce planuri ai pentru tăticul tău?
Nino a sărit vesel: — Vreau să-i pregătesc o surpriză: să gătesc ceva doar pentru el! Dar... nu știu exact ce.
Pac-pac, pac-pac, lăbuțele lui Nino nu stăteau o clipă locului.
Partea 2 – Pregătirile încep
Nino a privit în jur, prin bucătărie. Oale colorate, un polonic mare ca o frunză de brusture, morcovi, ridichi și chiar două ciupercuțe care stăteau cuminți pe un șervet. A sărit în sus de bucurie:
— Voi face o supă de morcovi! Tăticul meu adoră supa de morcovi!
A alergat într-un suflet la vecina de vizavi, bătrânica broască Țuști, să ceară sfaturi.
— Ai răbdare, dragă Nino, îi spuse broasca cu o voce blajină, supa bună are nevoie de timp. Să nu te grăbești!
Nino a dat din cap, hotărât. „Azi, trebuie să fiu răbdător ca o broască la soare!”
S-a întors acasă și a început: a curățat morcovii (puțină mizerie pe blăniță, ce-i drept), a tăiat ridichile (s-au rostogolit două sub masă, hihi!), a pus totul în oala mare și a umplut-o cu apă. Când supa a început să fiarbă, bucătăria s-a umplut de miros dulce și plin.
— Pac-pac, pac-pac, cântă surioara supa, chicoti Nino, bătând ușor pe masă.
Şi supa a început să bolborosească vesel: “Blub, blub, blub!”
Partea 3 – O mică pățanie și o lecție dulce
Nino era atât de nerăbdător, încât a deschis capacul din zece în zece secunde. De fiecare dată, aburii îi gâdilau năsucul și îl făceau să strănute: “Hapciu!” O dată, de două ori, de trei ori... Mămica l-a văzut și a râs încet:
— Nino, ca să iasă bună, trebuie să lași supa să fiarbă, iar tu ai răbdare cât o frunză la vânt!
Nino s-a oprit din bătut și a stat locului, cu lăbuțele pe masă. „Pot să fiu răbdător. Pot, pot, pot!” își spunea el, oftând printre zâmbete.
A așteptat, și-a numărat mustățile, a cântat din urechi (că așa fac iepurașii nerăbdători), dar nu a mai ridicat capacul. Când în sfârșit mămica a spus: „Gata, Nino!”, a sărit ca un arc, de bucurie.
A gustat o linguriță de supă. Era caldă, dulce, perfectă! Nino a dansat în jurul mesei, bătând din lăbuțe: pac-pac, pac-pac!
Partea 4 – Sărbătoarea tăticului și o surpriză finală
Când tăticul lui Nino a ajuns acasă, a simțit încă din prag mirosul de supă. Nino l-a întâmpinat cu zâmbetul până la urechi și l-a condus la masă, unde a pus cea mai frumoasă farfurie.
— Surpriză! Azi e Ziua Ta, și am făcut ceva special pentru tine!
Tăticul și-a pus ochelarii și a sorbit din supă. Ochii i s-au luminat, iar urechile i s-au ridicat de încântare.
— E cea mai bună supă pe care am mâncat-o vreodată! a spus el cu glas cald.
Nino era mândru, dar și puțin emoționat. Îi povesti tăticului cum a învățat să aibă răbdare, să nu ridice capacul, să aștepte ca supa să fie gata.
— Asta înseamnă să gătești cu dragoste, Nino, și cu răbdare! spuse tăticul și îi cuprinse lăbuțele în ale lui.
Apoi Nino a întins tăticului încă o mică surpriză: un semn de carte făcut dintr-o frunză verde, pe care scria cu litere de mână: „Te iubesc, tati!”.
Tăticul a zâmbit cu lacrimi în colțul ochilor.
— Ăsta e cel mai frumos cadou, Nino!
Și așa, cu o supă caldă, niște lăbuțe pline de blăniță și un semn de carte verde, Nino și tăticul lui au sărbătorit împreună. Au râs, au povestit și au bătut din lăbuțe pe masă, ca pe un tambur al bucuriei: pac-pac, pac-pac, pac-pac!
Și, înainte de culcare, Nino a pus semnul de carte pe masa tăticului, lângă farfuria goală, ca să-i amintească mereu cât de mult îl iubește. Iar inima lui Nino a tresărit, gândindu-se deja la următoarea aventură… dar fără grabă, cu multă răbdare și iubire.
