Dimineața sare din pat în Orașul Zbang, un oraș modern cu blocuri înalte și autobuze care fac „PFF-ȘU!” la stații. Pe trotuar, oamenii țin în mână cafele, covrigi și… griji mici, ca niște bile gri.
Dar azi apare ea: Super-Lia, eroina cu pelerină turcoaz și adidași galbeni. Puterea ei? Râsul. Râsul care face grijile să se topească, ca înghețata la soare.
Super-Lia își potrivește ochelarii în formă de stea și spune încet:
„Bună dimineața, Orașule! Azi facem haz de necaz, da?”
În piața mare, lângă o fântână care spune „plisc-plisc”, se strânge o mulțime. Un nene cu pălărie se plânge:
„Vai, nu mai merge Semaforul Zâmbăreț! E blocat pe roșu! Roșu! Roșu!”
Copiii se uită la semafor. În loc de luminile obișnuite, are trei fețe: una roșie supărată, una galbenă încurcată și una verde veselă. Azi, fața roșie stă lipită și face o mutră: „Mrrr!”
O doamnă oftează:
„Și acum ce facem? Ne încurcăm!”
Super-Lia sare pe bordură: „TA-DA! Nu vă încurcați. Ne… amuzăm!”
Își drege vocea și face un „AHEM!” atât de serios, încât porumbeii se opresc din mers.
Apoi Super-Lia scoate din buzunar un fluier mic, colorat, și suflă:
„FIIU-FIIU!”
Nimic.
Ea ridică o sprânceană: „Bine. Planul B: gluma cu pelerina.”
Își scutură pelerina turcoaz. Pelerina face „FLAP-FLAP!” și, hop!, aruncă în aer confetti din hârtie în formă de banane. Confetti-banană! Peste tot! O banană pe nas, una pe ureche, una pe… pălăria neneaului.
Nenea cu pălărie clipeste și zice:
„Am o banană în cap!”
Copiii râd: „Hihi!”
Mulțimea începe să se înmoaie, ca o plăcintă caldă.
Dar semaforul tot roșu rămâne și mârâie: „Mrrr!”
Super-Lia se apropie și îi vorbește ca unui prieten:
„Hei, Semaforule Zâmbăreț, ce-ai pățit? Te-ai supărat pe verde?”
Semaforul clipi-clic:
„Cli… cli… mi s-a blocat zâmbetul. Azi am înghițit… un ghem de frică.”
„Un ghem de frică?” repetă Super-Lia, cu voce moale. „Nu-i grav. Îl descurcăm, ca pe șireturi.”
O fetiță întreabă:
„Dar frica mușcă?”
Super-Lia se apleacă la nivelul ei:
„Nu mușcă. Uneori doar gâdilă în burtă. Și când gâdilă prea tare, facem… ‘HA-HA!' ca să se sperie ea.”
Mulțimea face un mic „Oh!” liniștit. Nimeni nu e speriat. Doar curioși.
Super-Lia scoate un creion roșu și desenează pe asfalt un cerc mare.
„Aici e Ringul Râsului! Cine intră, face o față caraghioasă. Fără să râdem de cineva. Râdem cu toți. Bătut palma?”
„Bătut palma!” zice mulțimea.
Primul intră un băiețel. Își umflă obrajii: „PUPU-PUF!”
O bunică își mișcă sprâncenele: „Boing-boing!”
Un domn își face mustață din degete: „Trrr-rrr!”
Copiii chicotesc. Adulții râd și ei, ca niște clopoței.
Super-Lia ridică mâinile:
„Acum, toți împreună, pe trei! Unu… doi… trei… HA-HA-HA!”
„HA-HA-HA!” răsună în piață. Se aude până la etajul zece, unde o pisică se uită pe geam și spune „Miau… hihi?”
Semaforul tremură puțin. Fața roșie se zbârcește și face: „Poc!”
Din el iese un ghem mic, gri, ca o sculă de lână. Se rostogolește pe jos: „Rrrr!”
Super-Lia îl prinde cu două degete.
„Uite-l! Ghemul de frică. E mic. Și cam… moale.”
Ghemul încearcă să se ascundă în palma ei.
Super-Lia șoptește:
„Nu te alung. Doar te transform.”
Ea îl suflă ușor: „Fuuu!”
Ghemul se umflă ca un balon și devine… un ghem de râs, galben, care face „Hihi-hihi!” singur.
Copiii aplaudă: „Bravo!”
Nenea cu pălărie strigă:
„Pălăria mea încă are banană, dar e bine!”
Super-Lia îl ajută să o scoată: „Plop!”
„Mulțumesc,” zice nenele, și râde: „Ha!”
Semaforul clipi-clic din nou. Fața roșie se desprinde, fața galbenă se întinde, și apoi apare fața verde cu un zâmbet mare, cât un pepene.
„Verde!” zice semaforul, fericit. „Acum pot!”
Mașinile pornesc încet: „Vruum… vruum…”
Bicicletele sună: „Tring-tring!”
Oameni trec liniștiți pe trecere, ținându-se de mână.
Super-Lia face o piruetă: „TA-DA! Orașul merge, iar inimile… zâmbesc.”
O doamnă spune:
„Mi-era teamă că întârzii.”
Super-Lia îi face cu ochiul:
„Și dacă întârzii un pic, ce? Ajungi cu o poveste amuzantă!”
Mulțimea râde iar. Râsul e blând, ca o pătură pufoasă.
La final, Super-Lia pune ghemul de râs într-un borcănel transparent.
„Îl las aici, lângă semafor. Dacă se mai încurcă, să-l audă: ‘Hihi!'”
Semaforul face: „Cli-clic! Promit să zâmbesc.”
Super-Lia pornește pe trotuar, pelerina făcând „FLAP-FLAP!”, iar confetti-banană se strânge ușor, ca să nu alunece nimeni. Copiii o salută:
„Pa, Super-Lia!”
Ea răspunde:
„Pa! Și nu uitați: când vine o grijă mică, o gâdilăm cu un ‘HA-HA!'”
Orașul Zbang rămâne calm și vesel. Fântâna spune „plisc-plisc”, autobuzele „PFF-ȘU!”, iar semaforul, de data asta, zâmbește verde, verde, verde.
