O ușă strălucitoare
Într-o dimineață calmă, Andrei, un băiețel de cinci ani, își plimba degetele peste coperțile unui carnet vechi, plin cu desene și gânduri. Îi plăcea să viseze cu ochii deschiși și să descopere lucruri noi. Într-o zi, în timp ce răsfoia carnetul, a găsit o pagină pe care nu și-o amintea. Pe ea era desenată o ușă mare, cu stele aurii și un ceas mic într-un colț.
Andrei a atins desenul și, deodată, în camera lui s-a făcut lumină ca de soare puternic. O ușă adevărată, ca în desen, a apărut în mijlocul peretelui. Era magică și părea că îl cheamă. Cu inima bătând tare, Andrei s-a apropiat, a pus mâna pe clanță și a trecut pragul.
O lume nouă pe malul Nilului
Dincolo de ușă, Andrei a simțit că totul e diferit. Aerul mirosea a nisip cald și a apă curată. Soarele era mare și galben, iar în depărtare se vedea un râu larg, albastru și strălucitor. Pe malul râului umblau oameni îmbrăcați în haine subțiri, cu brâuri colorate. Era Egiptul antic!
Andrei a privit uimit la piramidele care se ridicau spre cer. Lângă el, un băiețel cam de vârsta lui, cu pielea arămie, îl saluta vesel.
— Salut! Eu sunt Nefru, a zis băiatul. Vrei să vezi Nilul cu mine?
Andrei a dat din cap entuziasmat. Au alergat pe mal, simțind nisipul cald sub tălpi. Nilul era plin de bărci din papură. Pe una dintre ele, un om pescuia cu o suliță lungă. Andrei a privit cu admirație și a întrebat:
— Cum știi unde să arunci sulița?
— Trebuie să fii răbdător și să privești atent, a răspuns pescarul. Pe Nil înveți să aștepți și să respecți natura.
Nefru l-a luat pe Andrei să-i arate satul. Au văzut oameni care pictau pe pereți, alții care modelau vase, iar o fetiță dădea de mâncare unei pisici. Toți lucrau împreună, cu grijă și veselie.
Micul paradox și lecția timpului
În sat, Andrei a văzut un bătrân înțelept care scria hieroglife pe o placă de piatră. Curios, s-a apropiat să privească.
— Ce faci acolo? a întrebat Andrei.
— Scriu povestea zilei de azi, i-a spus bătrânul zâmbind. Să nu uiți niciodată ce ai văzut și ce ai învățat azi.
Andrei a vrut să deseneze și el o ușă pe piatră, dar și-a amintit ce îi spunea mereu mama: "Fii atent la ceea ce faci, pentru că unele lucruri pot schimba totul!"
Așa că s-a oprit, a privit la Nefru și a zis:
— Nu e bine să las ceva din viitor aici. Mai bine păstrez amintirea pentru mine.
Bătrânul a dat din cap mulțumit.
— Ești un băiat înțelept, Andrei. Când călătorești prin timp, trebuie să fii prudent și să respecți povestea fiecărei epoci.
Întoarcerea și o notă specială
Soarele începea să apună peste Nil. Nefru i-a oferit lui Andrei o floare de lotus alb, ca amintire.
— Să nu mă uiți, i-a șoptit prietenul egiptean.
Andrei a simțit că trebuie să se întoarcă acasă. A alergat spre ușa magică ce apăruse din nou pe malul râului. Înainte să treacă, s-a întors, a zâmbit și a făcut cu mâna tuturor.
În clipa următoare, Andrei era din nou în camera lui, cu carnetul în brațe și cu floarea de lotus pe masă. Totul părea un vis, dar floarea era acolo, adevărată!
Cu un creion colorat, Andrei a scris în carnet:
"Azi am călătorit în Egiptul antic. Am descoperit prietenie, răbdare și cât de important este să fii atent când pornești în aventuri. Timpul e un cadou pe care trebuie să-l prețuim și să-l respectăm."
Andrei a zâmbit, știind că orice zi poate deveni o aventură dacă îți păstrezi curiozitatea și inima deschisă.
